Drumul e al tuturor
Veninul lumii are alte cote
Și-s noi discuții puse pe hotar,
Se agită toți cei ce simt că prin aorte
Le trece sânge clocotit, căci au habar
De fiecare normă ce apare în cale
Și trec prin filtrul lor, cam îmbâcsit
De umilinta vietii ce acum le pare
Exemplul bun că alții au gresit.
Se spune mult despre ipocrizie,
Se strigă despre legi, canoane noi,
Când este clar, dar nu ar vrea să știe
Că lumea-i veche chiar și-n timpuri noi.
Nu schimbă viața cum se schimbă omul,
Atunci când drumul său nu e pavat,
Când buna sa intenție este ca pomul,
Ce rodul și-l cam scutură-n păcat.
Răbdarea noastră este limitată
Si-o măsuram din tot ce am trăit,
De e cu plus, nu ne-o păsa că altădată,
Va da cu minus altora ce s-au mințit.
Eu cred ca nimeni care se iubește
Suficient să știe ce contează,
Nu va dori sa strige, cât ai zice pește,
Cuvinte goale ce devalorizează.
Vă spune una care a aflat,
Atunci când umbra îi era iubire,
Cum e cuvantul sec și apăsat
Cu care a lovit dur – Nefericire!
Și daca altii pun pe firmament idei,
În care simți că nu te-aduni deloc,
Trăiește-ți viața cât să nu le iei
Taciunii lor să-i pui pe- al urii foc.
E așa usor sa ne aprindem toți,
Tot arătând cu degetul spre celălalt,
Când ar fi simplu să arati că poți
Revolta sa ți-o schimbi în țel curat.
Iar daca strigi…cu indignare aprinsă,
Nu s-o vedea decât că ești lovit,
Iubirea nu va fi torță aprinsă
Spre bine, ci spre un rău topit.
In viata trecem cu tristeti pe față
Cu inimi împietrite de schimbări,
Luptă de vrei, din seara-n dimineată
Dar fă-o ferm, nu merge pe cărări
Pe care te-oi lovi de multi ca tine
Dar și de cei ce scopul și-l cunosc
Si de ești pașnic ritmul îl vei ține
Cu sacadari de inimă și rost.
Altfel, s-or inflama multe orgolii
Si-or scoate dinlăuntrul lor noroi,
Nu va conta că or trece prin toți porii
Invingeri vechi. Le-or preschimba in „noi”.
Mulți merg prin viață cu sonor la maxim
De e al tau pe mic, pare greșit
N-ar fi mai bine să-ntelegem însă
Că obosesc ‘ncercând să te imit?
In teorie, toti trăim frumos,
Suficientă, însă, ar fi scânteia
Că-n practica chiar va fi pe dos
Doar aprinzand și inflamând ideea
….ce dezbină.
Păcat, toți vom afla ușor
Că drumul e al tuturor.
Versuri adevărate ai aşternut, ce merită a fi studiate adânc!
…știu și eu? Mai nou raspund la provocarile celor de acasa. Si daca am scris una la misto desppre cai și gps (pusa pe celalalt blog) am scris-o și pe asta despre cat de bine sa fii diferit, dar sa nu deranjezi pe nimeni caci perfectiune oricum nu exista. Multumesc, ecaleopi. Ti-am simtit lipsa…
Chiar daca traiesc eu într-o altfel de lume decat a ta, versurile sunt foarte adevarate!
Zau ca as vrea sa traiesc definitiv în teorie … dar oare nu ma voi plictisi de atat bine?!
p.s. ti-ai baut cafeaua? 🙂
Bineinteles ca ne-am plictisi (poza a fost un pretext, recunosc)
Sunt la a doua cafea. Aici ploua, iar eu trebuie sa ies din casa și nu-mi place prea tare. Zi faină ție, mi-a ramas gandul la lebedele tale cu puisori..cu tot…
Lumea e prea complicata si sunt atat de multe idei false si atat de multi oameni care reactioneaza la aceste falsuri, incat devine totul atat de obositor… mai ales ca dezbina si stapaneste este un slogan de cand lumea si continua sa se extinda, din pacate!
Un weekend plin de ganduri placute, draga Adriana!
..da, de cand cu facebookul asta, desi eu sunt recunoscatoare ca am acest mod de relaxare, nu pot sa nu remarc și furtunile ce se isca si cat de usor incep oamenii sa se urasca intre ei. Te imbratisez cu drag.
Al tuturor e drumul pe care noi pășim,
Și-l călcăm dur, cu gândul că noi n-o să greșim.
Dar când greșeala noastră, o regăsim acum,
Tot mai cârtim: „greșeala e doar un hop pe drum”.
Eu cred in cei ce știu și de greșeală,
Ce inima iși prind și-ntr-o șovăială,
Care nu te atrag in mreje sau te vrajesc duios,
Apoi te-abandoneaza privind de sus in jos.
Dar e știuta pilda că totu-i mai usor,
Dezbină – cucereste, și drumul pare al lor.
Te salut, Mugur!
Cred că mi-aş dori şi eu să trăiesc în perfecţiunea teoriei. Monoton, fără agitaţie, cu zile egale netulburate de stări contradictorii. Oare cum ar fi?! Imposibilitatea aceasta mă face să spun că mai bine ne vedem de ale noastre cu bune, cu rele, fără lupte ce nu ne aparţin. O zi luminoasă să ai, Adriana! 🙂
Exact, cum spune Mihai al meu – nu fac parte din grupul nimanui. Eu sunt al lui Hristos, si atuci toti cei care vor sa dezbine pentru a cuceri..n-au spor. Cred ca e simplu de aplicat asta si in relatiile casnice, cum lucrurile nu pot fi perfecte, mai bine ne bucuram de ce avem, ca niciodata nu stim ce se schimba. Te pup, Dana!
???❤
..te imbratisez din nou, draga mea!
Citind versurile tale am mai îmblânzit puțin furtuna din mine și-am mai domolit și flacăra mâniei, căci n-am putut reacționa altfel la aceleași acuze pe care le primesc de un an încoace…Trec iarăși prin durități pe care nu le merit dar promit că n-o să mă las devalorizată de cuvinte goale și oameni meschini. Din drumul meu voi elimina cu temeinicie orice obstacol, m-au obosit prea mult împiedicările.
E tot ce vreau sa aud, caci stiu prea bine ce simti, ce duci, ce porti. Iar oamenii cu ale lor acuze voor sta la panda mereu. Ignora-i, mâine va fi ziua din noua ta viata.Nu uita. Sau, hai…pe 21, ca sa-ti poti usca lacrimile după o data clara..