Colindam împreună și cand suntem singuri:
Nu te cocoța pe umerii mei!
Nu te pot ține,
Nu te pod duce,
Nu mă duc nici pe mine ușor.
Plutesc, uneori, doar cand ma scutur
De trei kile de griji,
De un litru de lacrimi,
De cinci gânduri pestrițe
Și o lingură de amar,
Primita dintr-o amintire veche,
Lăsata sa-si picure stropii peste vreme.
Abia atunci mă plimb,
Dintr-un cartier in altul,
Printre blocuri portocalii,
Două mall-uri,
Și trei alei cu brazi pitici,
Poposind la casa cu iederă
Și balcon de Julietă.
Ce localnic nu știe de balconul cu flori
de pe strada care parcă urcă la cer?
Acolo plutesc minute in sir,
Si greu dispar;
Desi, daca numeri treizeci de acoperisuri,
Al treizeci și unulea e al meu.
Mda, in tot timpul asta,
Ai stat cocotat pe umerii mei,
Chiar dacă ti-am spus ce traseu greu am de facut.
Ai dreptate, sa fii călător rătăcit,
E plictisitor. Asa ca mereu te port cu mine,
Desi prima intentie e sa te trimit
Pe drumul tau.
Însa plec privirea cand imi povestesti ca si tu m-ai purtat
Prin poiene și brazi inalti cu varf tricolor.
Mult mai colindam noi impreuna
Chiar si cand suntem singuri…
O intrebare am? De ce pe umeri?
In inimă nu ajungea sau ție iți plac doar înălțimile?
…așa deci, al treizeci și unulea acoperiș de la casa cu iederă!?
Frumos mai colindați voi împreună!
..da, colindam, mai impreuna, mai separat, mai pe aproape, mai departe dar cu folos sa ne fie. 31 fix sau..poate am gresit numaratoarea. Depinde in ce directie privesti..
Iubesc casele acoperite cu iedera… am aici o … na, ca nu stiu sa-i zic in romana… o sura imensa, (sti ce-i aia nu), acoperita cu iedera! Este ceva din basm, am sa o fotografiez! Tu ai iedera pe casa? 🙂
pupici, Adiţule, sa -ti fie inima si umeri usori ca un fulg de „domnisoara firava”!
iar am uitat sa scriu … esti o zana splendida in acea rochita galbena … Zana Verii cumva? 🙂
…nu, doar o ratacitoare printre flori de mai-iunie, cat sa aducem vara. O vestitoare, mai degraba. Am o prietena care-mi face minunile astea și, desi am descoperit aplicatia, eu tot nu sunt asa priceputa ca ea. Si le rotesc, de drag…
Ma bucur ca-ti plac…
…casa vecina e plina de iedera. Mie mi-a fost teama sa pun din motiv de umezeala, eu locuiesc fix in munte, adica stanca muntelui e temelia casei..deci ud, ud..și folosescmulte tertipuri sa o alung, dar iubesc iedera enorm, am senzatia ca se potriveste cu firea mea…
Frumoasa urare mi-ai facut, iți doresc tot ce e mai bun in lumea asta. Te salut cu drag!
Ce frumos vă purtați voi unul pe altul în gând și toate activitățile cotidiene! (de suflet nu mai zic) O zi relaxantă și luminoasă să ai! 🙂
…cred ca toti o facem. Ne purtam unii pe altii, chiar si in acele momente de incantare pe care ai vrea sa i le spui celuilalt atunci, in acea clipa și pentru ca nu-i posibil..imparti și trimiti gandul bun..pana la destainuirea prin cuvinte. Zi buna si tie, Dana!
Și al meu e tot al treizeci și unu-lea acoperiș. Locuiesc la numărul 31. 😀
Foarte multe numere se îmbină superb în poezie. Le-ai transformat. Pe toate. Au devenit cântec din cifră. Și cum nu când voi vă purtați. Floare la ureche, sunteți acolo, mereu.
.haha, nu m-asfi gandit la numarul 31 ca numar de casa. Vezi cate lucruri pot imprima unui cititor? Da, floare la ureche, Em. Complicăm, aiurea, uitand amănunte simple. Te imbratisez, cu drag și pretuire…
Minunată poezie! Mi-a mers la suflet cum surprinzi atât de bine magia iubirii și a locurilor dragi, cu flori și iederă și cu căldura aceea care numai „acasă” o găsești, alături de omul drag.
Numai bine îți urez cu drag și zile pline de bucurii, dragă Adriana! 🙂
Alex, mereu ai un gand bun pentru noi tot. Nici nu stii ce onorati suntem sa te avem prin preajma. Multumesc tare mult pentru descifrarea ta. Face atat de bine…
Asa sa va purtati toata viata 🙂
Multumesc la fel, Cristina!
❤