Sarea pământului tămăduiește
doruri nespuse,
neghicite,
învinse,
ascunse sub pleoape triste,
sub o batere de gene,
adormind infinitul
prins
în cercul inimii,
rostogolind începuturi.
Sarea pămîntului vindecă
tremurul mâinilor,
îmblânzește atingeri de sticlă,
netezește,
catifelează,
îmbălsămează
dureri muncite,
simțite toate în vârful degetelor
ce scormonesc amintiri.
Sarea pământului decantează
neiubirile,
separând lacrima
de sărut,
adunând surâsuri,
înmulțind cu dimineți pierdute,
dupa nopți de nesomn
în care te-ai rugat
să găsești drum rătăcirilor voastre.
Sarea pământului nu-i palpabilă,
nu-i pulbere,
nici sărată nu e;
nu o găsești la târg,
nici prin borcănașele de pe tejghea.
Ea se formeaza încet,
în noi, din dureri primitive,
îmbălsămate cu treceri
rămase în balans,
între doua lumi,
uneori paralele,
cer si pământ,
scurgeri absurde
de timp ce nu rezolvă
nimic, dar datatoare de viață nouă,
căci orice devine lecție,
pentru vremi viitoare,
e sare a pământului.
orice devine lecție,
pentru vremi viitoare,
e sare a pământului.
Sper să mai urmeze una, cu sarea apelor, a mărilor ori oceanelor, după cum o fi inspiraţia de moment. 🙂
..ce idei ai…
Trag nădejde că nu din cele mai rele…
..de cand cu vitrina cu mirări, tu esti deasupra norilor de cuvinte și a ideilor speciale..
🙂 A fost o întâmplare. Calc repede în străchini, probabil îmi place zgomotul ce-l fac!
…lasă, lasă. Chiar si acum ai intarit spusele mele, e un zgomot in mine…fix dinspre tine..
,,…orice devine lecție,
pentru vremi viitoare,
e sare a pământului”. Atât de frumos şi adevărat!
..multumesc, ecaleopi. Uneori, esentialul e ascuns in ceea ce ramane după o intamplare fie ea buna sau rea. Seara frumoasa!
Sarea pamântului
este esentiala.
Scoasa din pamânt,
da gust mâncarii-n oala.
Este un mineral,
ce se formeaza-n timp,
precum un caracter
ce creste prin Cuvânt.
Cuvintele-ti gustoase
ca sarea în bucate,
sunt foarte pretioase,
confera libertate.
Sunt scoase la lumina,
ca sarea din pamânt,
expuse-apoi în versuri,
devin bucate-alese pentru Sufletul flamând .
Frumos spus și multumesc celor care-mi transforma cuvintele in bucurii de o clipă, caci cum spuneam mai sus:
orice devine lecție,
pentru vremi viitoare,
e sare a pământului.
Seara frumoasa!
Daca pamantul nu ar avea sare … noi nu am avea gust! 🙂
Seara placuta!
..da, sau daca intamplarile nu ne-ar fi folositoare, sarea lor nu ar da gust celor viitoare
Te pup, Ella!
E ca o rugă, un descântec, o concluzie finală a trăirilor de zi cu zi. Frumos tare printre versurile tale! O săptămână bună să ai, Adriana! 🙂
…da, orice lucru care vine trebuie luat ca o lectie. Si sarea curata, doar stii. Asa raman doar cele de care avem nevoie. Zi faina, fata curcubeu!
Ce frumos tamaduiesc si cuvintele asternute de tine, Adriana!
Ai gasit ceva interesant acolo unde te aflai? Eu mereu scormonesc dupa pietricele stralucitoare, pe drumuri de munte sau mare…
O saptamana plina de noi lectii interesante, iti doresc cu drag!
Acolo eram din..întâmplare, la o cascada surprinzatoare undeva la Întorsura Buzăului, era de o frumusete rara. Sa-ti mai zic ca iesisem in centru? La cafea? Si …aventura ne-a furat. Mi-era frica sa nu alunec, asa ca am preferat sa ma ud și sa ma bucur de inedit. Fiind totul calcaros…locul imi parea ca fiind sarea pamantului, desi altul mi-a fost, in text,..gandul…
Da, chiar am avut parte de două lecții as spune, una despre un om de cultura ce a plecat definitiv inainte de a-si termina cartea la care lucra și alta s-a actualizat…genul ce vrei tu sa zici și ce inteleg ei. Dar asta e, scoatem sarea, curatam, decantam și trecem mai departe.
Zi frumoasa si tie…., multumesc pentr tot!
…lecție după lecție, sarea pământului se adună în ocne de adevăr și înțelepciune. Cel puțin așa ar trebui…
..cand eu spun ca esti poeta, nu ma crezi?!!!!!!
?❤