Sfântă Duminică, strecoară-ți vălul de aur
Peste soarele vieții noastre,
Dă-i strălucirea și căldura ta,
Pune-i raze zâmbitoare,
Înalță-l pe Cerul Inimii noastre,
Fă-l să nu dea doar Lumină
Ci să scoată Lumina din noi.
Sfântă Duminică, port în mine rugăciune ție
Și bucurie că-mi ești și azi,
Și că îmi dai liniște de argint,
Și albastru în suflet,
Și ne așezi pe leagănul tihnei,
Să ne-nțelegem odihna.
Sfântă Duminică, poartă-mă spre gând bun,
Adună-mă în zâmbet și grai simplu,
Să nu uit că-ți sunt floare,
Să nu uit că-mi ești floare,
Și că ne împodobim reciproc
Doar o dată pe săptămână!
Frumoase ca o Duminică gândurile tale legănate-n vers!
..a fost cu adevărat o duminica specială. Pacat ca nu am timp sa scriu despre asta. Te pup cu drag..
…”să scoată Lumina din noi”; da, sfânt gând ai avut! Tu ai spus că sunt versuri fără pretenții, mie – care sunt într-o stare confuză în ceea ce mă privește – mi s-au părut dacă nu cele mai frumoase versuri ale tale, atunci cele mai profunde… s-au mulat perfect pe sufletul meu răvășit!
…le-am asezat, e drept, in contextul evenimentelor de sambata, caci in duminica ce a trecut am simtit lumina din mine si datorita tie, si a frumusetii oamenilor ce au fost sambata in Bucuresti..dar mai ales sunetul din toaca mi-a daruit liniste sufleteasca. Liniștea mi-a fost ca o lumina. Si tu stii de ce, caci la cate agitatii am eu, am realizat cate lucruri sunt cu adevarat importante iar eu trec pe langa ele preocupata de nimicuri. Sa ai mereu lumină divină călăuzitoare! Multumesc pentru tot ce-mi esti!
De ce doar o dată pe săptămână? Cred că avem puterea, încă, de a ne face din fiecare zi Sfântă Duminică.Cerul inimii tale fie de-a pururi senin! Și doar în albastru să-ți picteze mâna lui Dumnezeu, sufletul.
..primesc cu drag urarile tale, dar nu mi-as dori a-mi fi duminică mereu. Am sa dau un exemplu ciudat: cândva, un amic, imi spunea ca el vinerea iese in oras la o sticla cu vin, cu prietenii. Eu, mirată, intreb de ce vinerea sau de ce o spune de parca ar fi un lucru important. El mi-a raspuns ca daca ar face asta mai des, nu ar mai fi un moment special, o zi asteptata, ci „prea mult” și si-ar pierde importanta. Asa si noi, sa ne bucuram de aceasta zi speciala, care vine pentru slava lui Dumnezeu!
Sa ai o duminica asa de frumoasa ca si acest poem … mereu!
Cu drag!
..a fost un sfarsit de saptamana inedit și desi azi sunt toropita…cred ca…e inceputul unei lungi pauze virtuale. Te imbratisez…
Frumoasă odă adusă Duminicii! Tu, cu bogăţia ta sufletească şi măiestria de versuri, ne-ai putea bucura sufletele cu câte o odă adusă fiecărei zile!
..știi că niciodată nu mi-a plăcut cuvantul „odă”? Imi părea mereu ceva…exagerat. Dar cred ca ai dreptate, caci i-am pus duminicii straie aurite. Noroc ca pentru luni..am avut ceva hazliu in repertoriu. Multumesc, ecaleopi…pentru aprecieri.
?❤
..te imbratisez….
Poate aduci un omagiu la fel de frumos și zilei de luni, preferata mea! 😉
…m-am conformat, să trăiți!
Pot să spun doar „ce frumooos!” ? 😀
..cum sa nu? In definitiv, e cel mai autentic si natural…cuvant. Frumos că-i frumos! Multumesc, Dana!
Eu sunt nascuta intr-o zi de duminica, Adriana. Pentru mine ziua duminicii are o conotatie aparte, simt bucuria trairii in lumina si in Dumnezeu.
Se zice ca cei nascuti duminica sunt cu soarele in suflet, generoși, altruisti, senzoriali, placuti lui Dumnezeu. Nu ma mir ca esti nascuta intr-o astfel de zi. Eu m-am nascut sambata, iar Sanda ..lunea…
o duminica si o saptamana ce vine, minunate!!!
si eu tot sambata!
…da, ne mai poticnim, mai cadem in contemplatii, dar sambats chiar e o zi pe care o astept…mereu….
..și tie, coco, asa cum iți doresti sa fie!
Frumos poem inchinat unei zile de sarbatoare.
..mă bucur ca ti-a plăcut, Lamâiță!