Prietenii incredibile:
Pe 2 ianuarie, 2015, a apărut la noi Lupu’-Băiatu’, lupușorul bătrân ce nu credeam vreodata ca se va atasa atât de tare de noi, dar mai ales de casa. Era in stare sa nu iasa decat târât, eventual, și, rar, iesea în curte, de bună voie. Al șaselea caine care a aglomerat și mai mult locul și a impartit lumea in jurul nostru: o parte ne crede nebuni și inconștienti, iar o parte socoate ca e frumos gestul nostru. Uite ca au trecut doi ani jumatate și el nu doar că nu mai arată batran, ca atunci cand l-am gasit mergand prin zapada, ci tot zici ca intinereste de fericire.
In fine, de cand a aparut el, pisicul Silver, singurul supravietuitor, de atunci, din cei trei pisici pe care i-am avut din 2008 încoace, se autoexilase la demisol, in bucatarie. 6 luni. 6 luni in care frica de lupusor a fost mai mare decat nevoia de aer. Îl mai asezam eu pe pervaz, dar mieuna a neplăcere și se retragea in culcușul lui unde nu voia a fi deranjat. Într-o zi, pe 13 iunie 2015, Silver, a venit in sufragerie singur. Mi s-a cuibărit in brate si a inceput sa toarca.
Sub masuta mea de scris, statea intinsa maidaneza, pe un scaun de bar se aciuase catelul cel mic, Toto-vânătorul, alt sufletel care nu poate sta fara atingere de om. Alma- rotweillerita se spăla de zor, cu zgomot, usor deranjant, dar amuzant. Asta e obiceiul ei, cand se asaza parca spre a dormi.
De pe hol ne privea lupul și, culmea, se făcea ca nu vede pisicul. Mihai se uita in jur, iși oprea privirea pe fata mea și cu o duiosie de care mi-era dor imi spuse, incet: „Mai, ce draguti sunteti toti din casa!”
Am uitat sa va spun ca pisicul meu nu părea prea bine, cred ca avea 10 grame cu tot cu blană. Dar timp de 5 ani, cat a stat la noi, caci tot batranior a venit si el prima data, veterinarii ne tot amenintau ca moare. Am sperat sa fie cat mai tarziu acel moment. Sau niciodata.
In 24 iulie 2015 Silver a renuntat, cu greu, la ultima lui viață, dar din 13 iunie pana in 24 iulie Lupu’ – Baiatu’ a avut un scop – sa pazeasca pisicul. Ore in sir il privea cum sta pe pervaz la soare. In ziua cand Silver s-a desprins, nu l-a mai cautat niciodata, de parca stia.
Ca un facut, un an am stat fara neam pisicesc, și in 21 iulie 2016 am luat-o pe Fifi, iar Lupu i-a devenit prieten bun. Mi-au dat asa niste lectii, dar cred ca eu chiar aveam nevoie de ele, caci mereu am subestimat puterea lor de a face fata multor provocari. Uneori, par a intelege mai usor semnele din jur. Azi am avut o zi greuță, sunt obosită tare și, ca un facut, niciunul nu se agita, toti stau cuminti asteptand o privire unica, doar pentru ei. Doar Lupu’ Baiatu’ o priveste pe Fifi…
..deh, prietenii…de suflet și taină..,
prietenii incredibile
prietenii incredibile
prietenii incredibile
…multe lecții primim de la animale și de ne-am comporta și noi, oamenii, în anumite situații, la fel ca ele, tare am mai avea de câștigat. Să ai o noapte liniștită, Adriana, iar mâine să-ți fie ziua așa cum o dorești.♥
…ma pregatesc sa inchid taraba virtualului. Am avut niste „socuri” personale, din care m-am trezit, brusc, si am realizat ca, de fapt, nu am timp de nimic. Si nimicul asta nu iese bine, nici pe aici, nici in real. Asa ca..ma uit la catei sa mi se limpezeasca mintea…
Nu mai zic nimic…am văzut și simțit că virtualul e și amăgire și dezamăgire, dar și apropiere și confort. Săptămâna viitoare, pe 23 iunie, se împlinesc patru ani de când îmi astâmpăr foamea de frumos și-mi oblojesc sufletul cu ale tale cuvinte…Mulțumesc, Adriana. Vreau să te asigur încă o dată că tot ce am spus, tot ce am făcut și tot ce am simțit pentru tine nu a fost învelit în poleială, nu-mi plac lucrurile aurite artificial.
…da, incep sa ma limpezesc si eu. Nu am timp mereu sa socializez. Scriu mai mult decat public, oamenii sunt obisnuiti cu pagini de jurnal, eu astfel de scrieri as avea zilnic, dar nu-mi fac bine. Eu prefer poeziile in care sigur se ascunde o intamplare doar de mine stiuta sau experientele din care pot scoate povesti.
Sunt onorata sa-ti pot fi prietena si sa te am prin preajma cam de la inceputurile scrisului meu. Tu m-ai vazut de atunci, mai frumoasa decat stiu eu. Multumesc, Nico, pentru tot….
îi îndrăgesc tare. Mă bucur de câte ori ne spui despre ei şi parcă îi şi văd pe toţi, aliniaţi la uşă.
..de cate ori ploua, sa stii ca sunt aliniati la usa, ca nu intra nestersi pe labute…
❤
..cu drag, te imbratisez…
Sunteti grozavi! ;0
Atata „dragoste îmblanita” adunata la un loc!
Va doresc zile frumoase si sanatoase! ♥
…multumim la fel, Ella. Suntem cam multi, adevarat…