Din verde crud, în verde crud,
Cuvintele topesc absurd
Linii și puncte, gâlme și noduri,
Funii si oase, piele si riduri,
Se scurg secunde arvunite în neant
Scăldate-n grimase de vorbe ce tac,
Se scutură frunza din copaci invizibili,
Sub copite de cai iarba moare sensibil,
Se adună și melci care-nfruntă destinul,
Stânca literei cade, i se curmă, fin, chinul;
Emoții nu sunt, au murit la altar,
Visări nici atât, dorm adânc pe hotar,
Cresc în mine mirări, se deșiră simțiri,
Respirând adormit un parfum de amintiri,
Cobor pe maidanul părasit și de pietre
Mă julesc de-o creangă, uitată pe trepte
Pe care n-am să le urc, nu cobor, nu le vreau,
Într-o parte a lumii suspendată…eu stau;
Nu mai plâng, nu mai strig, nu mai urlu la lună,
Nu mai vând nici silabe, ilicit, pe sub mână,
Mă ascund obosită de priviri indiscrete,
Pun în cerc ruginit o saltea de burete,
Și-o să dorm, zile-n șir, verde crud adunând,
Până nu mai înșir nici tristeți, nici cuvânt,
Nu mai văd nici chiar oameni care trec printre rânduri,
Trimițându-i pe scene mult mai largi, doar cu gândul.
Iar de mă voi roti până fuge amorul
Obținut din greșeală, chiar voi trage zăvorul;
Voi închide cu cheia și voi scrie pe lemn: Viața-i joacă, e drept, dacă jocul e demn, Altfel n-are nici haz, are rânjet pe față, În abis legănat, putrezit, de fațadă.
(Mai bine, mă avânt într-o relaxare….nelimitată
Căci prin grijile vieții am făcut prea des escaladă;
Dar și mai bine mă voi bucura de ce am.
Și de-i soare, și de-mi bate firul ploii pe geam…)
sursa: pinterest.com, din verde crud în verde crud
16 gânduri despre „Din verde crud, în verde crud…”
❤
..TE IMBRATISEZ..VERDE CRUD…
Verdele crud va fi adăpost şi-ţi va legăna visarea. Să nu ne stai prea mult ascunsă.
M-am regăsit între cuvinte.
…scrisul face parte din firul acela de ploaie ce se leagana pe iluminatorul din camera. La el, la blog, nu renunt, deci de aici..nu plec. Din restul lucrurilor …din jur..mi-as lua o pauza CAT O VACANTA DE SCOLAR.
Te înţeleg perfect!!
..am obosit. Tare..
Tu faci cum ştii şi cum crezi că e mai bine pentru tine, dar e păcat să dau satisfacţie unora, dacă nu am înţeles greşit cumva… Ţie-ţi stă bine jucându-te printre cuvinte, înşirându-le, deşirându-le, tricotând haine pentru suflet. Să-ţi fie bine şi veselie şi verde crud, senin în suflet! 🙂
..nu, n-are legatura cu nimeni, fereasca Dumnezeu, ci doar nu mai vreau sa-mi patrunda unii mai aproape decat …se poate, firesc. Blogul îmi e loc de bucurie și descatusare. In ultima vreme, scriu și las texte, asa cum imi vin pe moment fara sa ma gandesc nici la cititori, nici la indiscreti, la nimic. De aici nu-mi iau vacanta, ci doar de pe facebook, la un moment dat. Aici e bucurie, respect și frumusete și, sincer, cam am ramas in urma cu cititul prin jur.
În rest, mai observ una-alta, ma mir si…ma obisnuiesc și cu ciudateniile. Fac parte din viata. Zi frumoasa sa ai și multumesc pentru sfaturi si aprecieri.
Verdele magic… 🙂
…EXACT. Reparatie deplina, vindecare deplina…
Elevii când sunt la școală își doresc o nesfârșită vacanță, apoi când sunt în vacanţă își doresc să reînceapă cursurile cât mai repede din cauza plictiselii și a dorului de colegi.Paradoxal, nu? Dacă simți nevoia de pauză, Adriana, atunci nu mai sta pe gânduri. Închide tot și stai deoparte o vreme. De îți va fi bine așa, prelungește-ți liniștea, de nu , revii de unde ai plecat. Și poate că ar fi mai ok să te retragi așa, tranșant, fără anunțuri prealabile, astfel nu vei mai fi nevoită să faci față rugăminților celor ce te vor prin preajmă. Indiferent de alegerea ta, te susțin și-ți rămân alături. Să-ți fie verde crud în tot ceea ce faci și-un strop de apă vie să-ți înflorească întotdeauna inima.
..imi pare rau ca asta ai inteles de aici…, eu de pe blog nu plec, dar obosita sunt de toate, incat o evadare din griji mi-ar fi benefica și din înțelesurile-neînțelese…caci observ din ce in ce mai des asta..in jur. Pe mine scrisul ma relaxeaza, dar realitatea nu. Din ea mi-aslua vacanta…nelimitata
…când am zis să închizi tot nu mă refeream și la blog, știu că de aici nu poți pleca. Din nefericire, doar din realitate nu ne putem lua vacanță, dar pe ici pe colo o putem determina să ne fie favorabilă.
…exact. De aici nu vreau sa plec, facebookul incepe sa nu mai conteze atat de mult, desi acolo nu as mai deschide niciodata chat-ul, iar din realitate ACUM mi-asdori o pauza, prea s-au adunat. Insa, exact cum spui, mai sunt si momente bune. Si mai plec din jurul anumitor oameni, prefer singuratatea verdelui crud, cu ochii pironiti ..exact ca in desenul de mai jos. Seara frumoasa!
Doamne! Nu scriu mai mult, e de ajuns atata: <3
…crede-m[, reactiile tale…le primesc mereu ca e un elixir. De asta nici nu trebuie niciodata sa scrii mai mult
❤
..TE IMBRATISEZ..VERDE CRUD…
Verdele crud va fi adăpost şi-ţi va legăna visarea. Să nu ne stai prea mult ascunsă.
M-am regăsit între cuvinte.
…scrisul face parte din firul acela de ploaie ce se leagana pe iluminatorul din camera. La el, la blog, nu renunt, deci de aici..nu plec. Din restul lucrurilor …din jur..mi-as lua o pauza CAT O VACANTA DE SCOLAR.
Te înţeleg perfect!!
..am obosit. Tare..
Tu faci cum ştii şi cum crezi că e mai bine pentru tine, dar e păcat să dau satisfacţie unora, dacă nu am înţeles greşit cumva… Ţie-ţi stă bine jucându-te printre cuvinte, înşirându-le, deşirându-le, tricotând haine pentru suflet. Să-ţi fie bine şi veselie şi verde crud, senin în suflet! 🙂
..nu, n-are legatura cu nimeni, fereasca Dumnezeu, ci doar nu mai vreau sa-mi patrunda unii mai aproape decat …se poate, firesc. Blogul îmi e loc de bucurie și descatusare. In ultima vreme, scriu și las texte, asa cum imi vin pe moment fara sa ma gandesc nici la cititori, nici la indiscreti, la nimic. De aici nu-mi iau vacanta, ci doar de pe facebook, la un moment dat. Aici e bucurie, respect și frumusete și, sincer, cam am ramas in urma cu cititul prin jur.
În rest, mai observ una-alta, ma mir si…ma obisnuiesc și cu ciudateniile. Fac parte din viata. Zi frumoasa sa ai și multumesc pentru sfaturi si aprecieri.
Verdele magic… 🙂
…EXACT. Reparatie deplina, vindecare deplina…
Elevii când sunt la școală își doresc o nesfârșită vacanță, apoi când sunt în vacanţă își doresc să reînceapă cursurile cât mai repede din cauza plictiselii și a dorului de colegi.Paradoxal, nu? Dacă simți nevoia de pauză, Adriana, atunci nu mai sta pe gânduri. Închide tot și stai deoparte o vreme. De îți va fi bine așa, prelungește-ți liniștea, de nu , revii de unde ai plecat. Și poate că ar fi mai ok să te retragi așa, tranșant, fără anunțuri prealabile, astfel nu vei mai fi nevoită să faci față rugăminților celor ce te vor prin preajmă. Indiferent de alegerea ta, te susțin și-ți rămân alături. Să-ți fie verde crud în tot ceea ce faci și-un strop de apă vie să-ți înflorească întotdeauna inima.
..imi pare rau ca asta ai inteles de aici…, eu de pe blog nu plec, dar obosita sunt de toate, incat o evadare din griji mi-ar fi benefica și din înțelesurile-neînțelese…caci observ din ce in ce mai des asta..in jur. Pe mine scrisul ma relaxeaza, dar realitatea nu. Din ea mi-aslua vacanta…nelimitata
…când am zis să închizi tot nu mă refeream și la blog, știu că de aici nu poți pleca. Din nefericire, doar din realitate nu ne putem lua vacanță, dar pe ici pe colo o putem determina să ne fie favorabilă.
…exact. De aici nu vreau sa plec, facebookul incepe sa nu mai conteze atat de mult, desi acolo nu as mai deschide niciodata chat-ul, iar din realitate ACUM mi-asdori o pauza, prea s-au adunat. Insa, exact cum spui, mai sunt si momente bune. Si mai plec din jurul anumitor oameni, prefer singuratatea verdelui crud, cu ochii pironiti ..exact ca in desenul de mai jos. Seara frumoasa!
Doamne! Nu scriu mai mult, e de ajuns atata: <3
…crede-m[, reactiile tale…le primesc mereu ca e un elixir. De asta nici nu trebuie niciodata sa scrii mai mult
Multumesc, draga mea…