„Niciun drum presărat cu flori nu duce la glorie” – La Fontaine
Era atent și chiar cuminte, o simfonie de cuvinte,
Dar când vorbea se repeta, zicea și nu, zicea și da,
În același timp, să nu cumva, să lase vreo impresie rea,
Dorind mereu sa placă tare, să prindă drum liber pe care
Să meargă, oarecum tihnit, iar glasul îi era șoptit;
Putea vorbi și în răspăr, căci nu zicea vreun adevăr.
Tot ce dorea era sa fie, o floare printre alte o mie,
Nu îi păsa că nu prea prinde, în simfonia de cuvinte,
Vreun lucru strălucind isteț sau, poate, vreunul mai măreț,
Se strecura repetativ, pe muzici fără portativ,
Cântând cam fals, stârnind mirări, dând doar răspuns fără întrebări
Și insistând să-și facă loc, plagiator „fără noroc”.
Vă este cunoscut tabloul? Habar nu am care-i eroul,
Căci tot privind în jurul meu, nu mai știu cine sunt, chiar eu,
Altfel n-aș fi așa mirată de lumea cea de ciocolată,
Ascunsă sub o poleială, dar ori prea dulce, ori amară;Din toți, în schimb, mi-e chiar urât, de omul fără de trecut,
Care trăiește din lozinci, puțin de acolo, de aici
Și-n trecerea lui cea lină, nu dă nimic, dar să obțină
E tot ce are „nobil” scop, căci prea e om…„fără noroc”.
Chiar mă întreb „oare de ce, când are atâtea „farmece”?
Și pare că-n istorie, se vrea pe drum cu glorie?!
Nu știu cine te-a supărat, dar din supărarea ta a ieșit un poem frumos.
..nimeni, dar nimeni nu mă poate supara. Remarc si eu….diverse, prin jurul nostru…
Cine „seamănă” cu cel descris de versurile tale, o să refuze categoric să se recunoască în ele.
…nici nu trebuie sa se recunoasca. Importanta e exprimarea mea. Cata vreme ceva sau cineva da drumul cuvintelor din mine, restul sunt amănunte…
Frumos poem a ieşit! Şi foarte delicat atins un aspect nu prea de dorit.
..multumesc, potecuta! Te imbratisez!
❤
..te pup, draga mea!
Oportuniști… la tot pasul, mai greu de păstrat fiind integritatea, drumul drept… 😀
…ehehe, cand totul e la indemana, mai greu e cu ganditul și cu aprofundarea personala, mai usor e sa iei ce pare la liber..
E plin de ‘ei’ în lumea virtuala
Frustrati dezamagiti de viata.
Inadaptati la viata grea,reala,
Îsi pun mereu,noi masti pe fata !
Sunt ignorati si nebagati în seama
De profesionistii elitisti,realizati.
Traiesc mereu în ireal,cu teama
De lumea „buna” sunt stigmatizati !
Ei au nevoie de comunicare,
De empatie,dragoste si afectivitate.
Poate-s orfani si au vieti precare
Poate-si doresc o sora,sau un frate…
..până la lumea virtuala, din care fac parte si nu mereu s-a vazut daca port sau nu…masca, e cea reala…plină de umbre …
Într-adevar,”viata bate filmul” fictiunii virtuale regizat de imaginatie si vise exprimate prin cuvinte multicolore relative,efemere,imitatii utopice a realitatii întunecate,de care fugim adeseori,afundându-ne inconstienti,mai mult,în întunericul sumbru al realitatii obiective.
Filmul vietii real,perceptibil,autentic,este doar lumina si întuneric,alb-negru si/sau o combinatie a celor doua aspecte.
Ce e superb si minunat,este harul de a avea libertatea alegerii (liberul arbitru),între Lumina si/sau întuneric,Adevar si/sau minciuna,Viata si/sau moarte.
Am înteles ca urmeaza zile caniculare în România. Va doresc tuturor din suflet,zile frumoase si racoroase !
Adriana, draga ti-a iesit dintr-o suflare!
Eu am o vaga idee. Dar sunt asa de multi incat nu stiu pe care sa-l pun primul pe lista!
Te imbratisez cu drag!
ta-topa
…exact, Cita. Sunt atatia in jurul nostru, incat nici nu merita sa facem liste, ci doar sa mai facem asa, haz de necaz, cum mai incerc eu cateodata prin litera-vers. Te imbratisez cu drag si bucurie…
Sper ca ti-a trecut supararea! 🙂 Dar sa stii ca si „supararea” e buna la ceva … scoate din tine ce e mai frumos! 🙂
Ti-am lipsit? Hahahahaha …..
N-am fost nici macar o secunda suparata pe ceva sau cineva, dar e imposibil sa nu remarcam prin jur si……astfel de situatii. Bine ai revenit!