Mai bine un fluture să fiu….

Nu îmi amestec bucurii
Cu oftaturi care torc povești,
Nu cred în lumea dintre vii
Că azi mi-ai fost și nu-mi mai ești;

Nu am căderi în colțuri albe,
Eu pic, adesea, în genunchi,
Și-n rugăciune viața-mi cade
Strângând minunile mănunchi

Îmi cântă îngerii pe umeri,
Dar eu aud un susur blând,
Nu te mira că într-o vineri
Îmi par duminici pe pământ!

Scad ploile din umbra-mi vie,
Mă scald în aur de cuvânt
Caci încă-mi e și o să fie
Iubirea sfântă legământ;

Și-n clipele de deznadejde
Mă strâng încet ca-n colivie
Și-mi pun, discret, mâna pe umăr,
Simțind puteri ce or să învie;

Si m-or aduce-n ceas de tihnă
Mi-or alunga nepotriviri,
Decât cu inima haină,

Mai bine un fluture să fiu!