Citesc sufletul în ploi:
Noaptea, ploaia, toamna, somnul, ceai, divan și un pisic.
Lumea asta-i strecurată printre bețe de chibrit.
Care scapără-n povestea ce se scurge de prin cărți
Și-mi aprind inima toată, deschizând iubirii porți!Toropită, prind iar viața și-o ascund în pagini moi:
Asta-i vremea așteptată – citesc sufletul în ploi!
Faină tare trebuie să-ți fie lectura… 🙂 O zi cât mai plină de frumos, Adriiana!
..da, ca un ochi de cunoaștere..nouă.
Saptamana cu folos sa ai! Multumesc pentru semn!
❤⚘