Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate:
Mi-aduc aminte când am primit această floare. Era de trei ori mai mare si îmbobocită toata. Să tot fie vreo 3 ani de atunci. Un om drag pe care nu-l cunosc personal, ci doar virtual, mi-a trimis-o, la cabinetul soțului meu, tocmai de la Brăila. A ajuns întreagă și uimirea mea a fost imensă.
A înflorit la mine ca intr-un spectacol de frumusete naturala. Apoi, ca orice lucru frumos a fost râvnit. De catei, mai intai, care m-au lasat fara jumatate din ea. Apoi, de Fifi, pisicuța, care a mai luat o treime. Apoi s-a sfarsit, intr-o îngălbeneală de ciudă. Și a ei, și a mea.
Iar vara asta s-a ambiționat să-și revină, iar acum sa înflorească. Ba, mai mult, e îmbobocită toată.
Nu toate lucrurile au un sfârșit atunci când asta se crede; cumva…se întâmplă ceva și reînfloresc, căci multă inimă buna exista acolo. De aceea nu cred eu în lucruri definitive, ci poate….neterminate..
Multumesc, Dana…
Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate
2 gânduri despre „Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate”
„Caci el este ca un pom sadit lânga ape, care-si întinde radacinile spre râu; nu se teme de caldura, când vine, si frunzisul lui ramâne verde; în anul secetei, nu se teme si nu înceteaza sa aduca rod.” – Ieremia 17:8 –
„Caci el este ca un pom sadit lânga ape, care-si întinde radacinile spre râu; nu se teme de caldura, când vine, si frunzisul lui ramâne verde; în anul secetei, nu se teme si nu înceteaza sa aduca rod.” – Ieremia 17:8 –
…mereu rotire, mereu rodire..
Numai bine, tie!