În mine nu-i vreme brumărită şi rea
Nu cred in copaci fara frunze in toamna mea
Cred in rodul bogat şi gutui aromate
In must şi magiun şi in prune coapte
Cred in focul din sobă fără grija facturii
Şi in noiembrie cald dinaintea furtunii.
Cred in toamne ce seamănă a primăveri nesfârşite
Le prefer inzecit unor ierni troienite.
Dar afară-i și brumă și copaci desfrunziți
Vijelie și aer zgribulit ca de-arici
Este ploaie măruntă ce vorbește de-amor
Tufanele ascunse printre frunze-covor
Poezia-i si afara, dac-o simti, esti ales
Dacă nu, vinovat nu vei fi pentru ce ai cules
De prin juru-ți, firesc, doar uitând de decor
Toamna-i muza vreodata, însă tu esti actor
Ce primeste scenariul și il joacă cum vrea
Pe o scenă, afară, sau în camera sa.
(….versuri dintr-un microbuz intarziat, într-o vacanță așteptată și consumată deja)
12 gânduri despre „Cred in toamne ce seamănă a primăveri nesfârşite”
Si eu am crezut … dar m-am „brumat” azi noapte! 🙂
..mint frumos; mă mint frumos. E o bruma si un frig aici, ca doar fantezia ne mai salveaza….
Ne-ai adus o fărâmă din toamnă primăvăratică şi s-a făcut cald în jur.
..am cam mintit poporul cu …versul. E un frig la noi….
Şi pe aici…
..bănuiam eu…
Frumoasă ți-e toamna în vers și-n gând… 🙂
..da, toamna asta din versuri au fost un raspuns dat cuiv, habar nu am cui, salvat intr-o postare pe facebook. Asa am realizat ca anul acesta nu am prea avut dialoguri in versuri, din motiv de absenta a mea prea mare din virtual. Si parca tot pierd timp pretios de nu stiu cum sa-l adun…
… dar şi când îl aduni… 😊
..ce dragut…
Tu scrii cu Sufletul, draga Adriana ! Felicitari sincere ! 🙂
Multumesc, Iosif! As vrea sa cred ca in fiece litera las putin din mine…
Si eu am crezut … dar m-am „brumat” azi noapte! 🙂
..mint frumos; mă mint frumos. E o bruma si un frig aici, ca doar fantezia ne mai salveaza….
Ne-ai adus o fărâmă din toamnă primăvăratică şi s-a făcut cald în jur.
..am cam mintit poporul cu …versul. E un frig la noi….
Şi pe aici…
..bănuiam eu…
Frumoasă ți-e toamna în vers și-n gând… 🙂
..da, toamna asta din versuri au fost un raspuns dat cuiv, habar nu am cui, salvat intr-o postare pe facebook. Asa am realizat ca anul acesta nu am prea avut dialoguri in versuri, din motiv de absenta a mea prea mare din virtual. Si parca tot pierd timp pretios de nu stiu cum sa-l adun…
… dar şi când îl aduni… 😊
..ce dragut…
Tu scrii cu Sufletul, draga Adriana ! Felicitari sincere ! 🙂
Multumesc, Iosif! As vrea sa cred ca in fiece litera las putin din mine…