Doar un bob de orez să fiu…
Pe mine viața mă face mică,
Pe un bob de orez mă strecoară discret,
Mă tulbura-n noduri și chiar îmi despică
Învelișuri de zgură de pe suflet inert.
Mă împinge-n nisipuri. Bobul cum să rodească,
De arid este stratul unde ar fi să-ncolțesc?
Eu mă mișc parcă stau, deși-n timpul trăiască
Alte suflete sparg lutul greu și-nfloresc.
Îmi împing din nervuri neștiute de mine
Tot ce pot, să îmi vindec nerodiri de cuvânt,
Dau de oaze alese, dar mă-ntind pe ruine
De frici moarte care, parcă, ies mereu din pământ.
Scutur mâna și fruntea, îmi las părul în soare,
Îmi strâng furia bine și-o transform toată-n crez,
Sparg cu cotu-o carafă care pare că moare
Iar în cioburi citesc că-s un… bob de orez
Ce va ști să rodească și-n aridul părerii,
Și în colțul de lut care iese din stâncă,
De ies fir luminos sau măcar sora ierbii,
Eu voi ști că e dar și că o să-mi ajungă,
Căci sunt, pe vecie, doar un bob de orez
****Mulțumesc tuturor pentru faptul că nu-mi lăsati singure temerile și rătăcirile..
Exact la boabele acelea de orez, pictate, m-a dus cu gândul începutul acestui poem, pentru ca, surpriza să dau peste imagine spre sfârșit. Să-ți mai spun că eu nu aş putea scrie astfel? Nu, pentru că ştii deja. Seară frumoasă să ai, Adriana! 😊
…da, uite ca tu le stiai, eu nu. Le-am gasit intamplator! Eu am plecat de la o campanie de-a lui Mihai si am ajuns sa impletesc starea mea, cu speranta unei copile ca va rodi Dumnezeu pentru ea o viata mai buna. Iți multumesc pentru apreciere. Iți doresc numai bine si frumos in suflet
Esti cel mai frumos bob de orez pe care l-am vazut. Un bob care stie a canta frumos in versuri si a povesti cum nimeni altul, in proza.Mana divina te-a pictat intr-un mod cu totul aparte, te-a aruncat printre oameni si ai prins radacini aici, printre noi, raspandind dorul de infinit. <3
Eu cred ca radacinile mele au prins datorita multora dintre voi, caci eu tot samanta ma credeam, de asta mereu ma sucesc si incerc a rodi in orice idee care-mi trece prin minte. Dar cred ca totul are un rost. CRISTINA, ATAT DE FRUMOASE CUVINTE, RAR AM PRIMIT. Și-ti multumesc, din inima!
Si eu iti multumesc ca pot sa ma scald din cand in cand in paginile pline de seva ale blogului tau. 🙂