Cand inimi bat in jumătăți mărunte
Si mâinile dansează un vals boem,
Tot prin arcușuri cu vii instrumente
Se aude muzica iubirii și-un poem…
6 gânduri despre „Căci dorul e un fel de floare ce nu moare”
Comentariile sunt închise
Înșir, deșir, cos, descos cuvinte
Cand inimi bat in jumătăți mărunte
Si mâinile dansează un vals boem,
Tot prin arcușuri cu vii instrumente
Se aude muzica iubirii și-un poem…
Comentariile sunt închise
Sau asa cum spunea Tudor Muşatescu :
„Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ți fie și mai dor.”
Eu visez cu ochii deschisi ca sunt în Romania copilariei mele…
pupici, Aditule!
Tu esti in Romania copilariei tale, pentru ca ai luat-o cu tine, ai o Românie călătoare. Te pup, Ella mea draga!
Într-adevar nu moare, însa…doare ! 🙂
O zi cu doruri împlinite !
…mereu doare ceea ce nu atingi….
Sa ai un sfarsit de saptamana cu pace, Iosif!
Cat de mult imi place floarea aleasa pentru versuri! Este un pomisor ornamental nu? Cat e de frumoasa.
Imbratisari multe… si da… dorul…
In fata cabinetului unde lucrăm, avem un astfel de arbust. Intr-o zi, pe cand lucra de zor, Mihai a inceput a se agita si a-mi spune sa vin sa vad in ea „pasarea colibri”. Jur ca am crezut ca a luat-o razna, caci ce sa caute dumneaei intr-o gradina fara nume dintr-un cartier ponosit dar cu o tufa-minune? Si era! In splendoarea ei, era, insa mai tarziu am aflat ca exista un fluture colibri si ca acela e calator, nu minunea aceea de pasare. Deci vezi ce amintiri a scos intrebarea ta despre floare?
Imbratisari si de la mine, cu gand bun..