indigo, ghimpe căzut dintr-o iluzie spulberată;
indigo, ademenire de cuvânt pierdut în așternut;
indigo, amăgire suavă așezată pe coama sufletului;
indigo, tivire de gând răzleț într-o lume fără culoare
indigo.
indigo, acoperire cu un vis sângerând a teamă;
indigo, mirare dintr-un zâmbet fugit din roșu;
indigo, negură turbată dintr-o iubire apusă;
indigo, plâns tulburat de un dor rătăcit,
indigo.
indigo, cădere și taină, mantie de vânt ce povestește
indigo despre goliciunea cuvintelor cu tentă blue,
dintr-un poem fără nume,
dar cu un titlu sec – INDIGO.
indigo, schimbare în sine, din tine, de tine, în bine,
simțire albastră așezată cuminte, banal,
în poveștile de mâine,
ademenind neînceperi
indigo.
Voi visati in orice culoare doriți!
Şi totuşi… fără indigo, n-ar fi complet curcubeul…
Te îmbrăţişez, draga mea!
Cam așa, draga mea. Ador culoarea aceasta, dar mai ales ceea ce imi inspira.
Te imbratisez si eu!