Să nu te cauți unde nu ești,
Nu vei fi și nu vei vrea sa fii, vreodată,
Si daca îți pare frumos și ispititor decorul.
Cuvintele împart oamenii,
Chiar daca acum nu mă credeti când spun asta.
Eu mai bine le tac.
Am văzut că dacă le aduc, de-a valma,
Nu cu pipeta sau măsurate cu rigla,
Amețesc interesul.
Eu nu mă caut in alte slove.
Prefer să mă înec in ale mele
Și, la nevoie, să îmi inventez câteva
Pe care să le port senină
Prin Universul asta care ne răspunde
Atât de frumos.
A stat ploaia, e sărbătoare. Avem și noi bucuria sărbătoritului suprem și spulber raceala cu metehne noi. Pe cele vechi, le alung. Inspirata de om bun, va doresc zi frumoasa!
Te salut, lume! Deja în binecunoscutul meu salut mă găsesc fără să mă caut, pentru că e primul meu gând simplu către voi! Și e plin de drag!
Fii unic!
Şi noi ne regăsim în versul şi-n salutul tău. Şi se simte sufletul pus în ele.
Te salut şi eu cu acelaşi drag!
…multumesc, potecuta. Cu drag din drag…te imbratisez…
Nu mă caut, dar ce să fac dacă mă regăsesc? N-am știut niciodată să mă detașez și pe cuvânt că am încercat. O fărâmă din mine e rătăcită mereu.. o tot aduc acasă, promite că nu mai pleacă, iar când prinde momentul, evadează din nou.
..esti nomada, vorba unei vechi poezii de-ale mele. Cu toate acestea, cand te ratacesti, inventeaza-ti povesti și intoarce-te in matca. Așa iți va fi mai usor si mai simplu. Pe alte praguri nu poți ramane mult, tu știi asta….
😍❤
…multumesc…