Iunie de acum e în vise,
Și-a luat lumea în spinare,
Nici cireșe, nici caise
N-are nici sejur la mare.
Și-a pus pelerina mov,
Și-a turnat cam în neștire
Ploaie deasă, strop cu strop,
Peste întreaga omenire.
Să mă bucur că-i fugară?
Păi, nu știu ce am de spus!
M-a plouat cât să-mi ajungă
Două vieți și una-n plus.
Doar privind la verde crud,
Știu că nu regret că-i dusă,
Mi-a lăsat sufletul ud
Și un iulie la ușă.
Mă întreb, s-o uit pe loc
Ori s-o port ca frumusețe?
Ea s-o-ntoarce ca un troc,
Veche eu, ea nou nouță!
O, Doamne, cu atâtea ploi agasante și călduri sâcâitoare nici n-am realizat că jumătate din an a zburat..
..pai, nu degeaba zic eu ca in acest an cuvantul suprem e „recunostinta”. Uite de ce. Ne trece viata si apoi avem tot felul de repere aiurea. Mai bine ma relaxez si iau totul mai usor, asa ca poeziile mele jucarii….
🤩❤
….pupici de iulie!