Hai sa ne despărțim înainte să îți fiu hâdă,
Înainte să îți fiu deranj,
Înainte să nu îți mai fiu nimic!
Hai sa ne despărțim, de crezi că florile mele sunt artificiale,
Perlele mele nu sunt veritabile,
Tocurile mele de la pantofi prea roșii,
Și scările sufletului meu prea abrupte.
Hai să ne despărțim înainte de a ne cunoaște,
Înainte de a umbla pe alte poteci,
Înainte de a te supăra că am luat-o pe o anume cărare,
Pentru că mie îmi plac alunele, iar ție zmeura,
Ori doar nu mă deranjează drumurile umbroase.
Hai sa ne despărțim, daca tot nu mă placi,
Dar te minți periodic că e iubire,
Când pe tine te irita părul meu prea uscat
Și vorbele mele prea ude.
Hai? Vrei?
Nu? Atunci, primeste-ma așa cum sunt sau fugi!
Nu e târziu!
Hai să ne impletim stările, sentimentele și trăirile și dacă la capăt firul va rămâne destrămat, abia atunci să facem împreună, în același timp, primul pas.. într-o altă direcție. Știu, mă repet… Pare firesc, dar de multe ori greu de realizat.
…ehehe, stii ca firul destramat e obsesie pentru mine, ca il impletesc des si in texte si in viata. Sper sa imi iasa si in situatii mai delicate….totuși…