M-a mâncat undeva să mă uit pe prognoza meteo pentru Brașov.
Bre, nimic. Vreo cinci zile bune de am numărat în vreo 90 de zile. Bașca 10 grade prin septembrie, iar ploile par zilnice, chiar dacă se scutură norii, doar.
Din mai, ne plouă zilnic. Azi, potop, ieri potop, mâine potop.
Muntele meu miroase a mâl, mucegai și mușchi putrezit. Bucătăria mea, la fel. Centrala pornește în încăperea aceea.
Inimaginabil, nu? Nu îmi place canicula, nu mă plâng, aveam de reparat curte, garduri! Iaca nu se poate!
Ne plouă și noi ne adaptam.
Parul meu creț e ca un burete….de sârmă.
Viața e faina, ce sa zic?
Singurul avantaj – am la verde, in putinele mele locuri cu pământ, din curte, de zici că ne-am mutat.
Las semn:
Simt şi eu aerul ăla al muntelui, sunt chiar lângă el. Şi ploaia Braşovului mi-a plăcut, chiar dacă m- a zburlit puțin. 😀
Frumos e pe aici, pe la tine pe acasă!
Te pup!
…doar că lipsesc prea des de la alt acasă și nu mă mai scuz. Am tot vrut sa inchid blogul asta, dar de fiecare data cineva mă scoate din starea mea. Par bine dar nu sunt, potecuta. Sa ai o zi frumoasa. M-au scos fetele din literatura ca utopie din carapace, dar sper sa am energie sa le fac fata. Nu stiu….
Of, Adriana dragă! Îmi rău să aud că nu ţi-e bine! Aş face ceva dacă aş putea dar nu cred că pot. Dacă crezi că pot, spune!
Gânduri bune!
…sa ma astepti cu vesti bune! Am fost extrem de agitata aiurea-n tramvai ca acum chiar sa pic de nu stiu ce sa mai fac. Cand ma linistesc, incropesc eu ceva cat sa nu ma stie o lume, dar sa ghiciti voi ce e cu mine. Bonus, are Mihai o viroza de mă sperie….
Eu te aştept oricât e nevoie, să vii cu veşti bune! şi dacă putem face ceva, strigă peste gard, venim!
Sănătate multă ţie, lui Mihai, celor ce-ţi sunt dragi. Ai grijă şi de tine, da?
Am. Promit. Ti-am zis, noroc ca m-au mai provocat fetele utopice la scris. Dar si ala nu se leaga cum vreau. E timp. Sa ies eu la liman. Te pup.