Motto: De ești Seherezadă în verde crud poveste
Și daruiesti cuvinte in catifea de gând
Pe orice țărm te-ai duce, culoarea mi-ar da veste
Ca te alinți în vorbe luate cu împrumut!
*************************
Vezi tu, inimă plăpândă, ce te ascunzi, blând, în emoții,
‘nfometată de lumina cerului ce ne-a unit,
tu îmi știi pe dinafară și bătăile, și sorții
Ce s-au prins în cartea vieții, într-un ochi de zbor menit
Să îmi tulbure privirea din căpruiul ființei mele,
Să-mi amestece, în taine, solz de gând îngemănat,
Iar în lapte dulce proaspăt să ajungă să îmi spele
Nopți furate din uitare, zile-nveșmântate-n alb.
Vezi tu, inima sărată, jumătate sunt fugară,
De când lumea mă alungă pe un fir de busuioc,
Mă întreb de ce în mine vin iubirile ca-n gară
Și de ce alerg întruna când de fapt eu nu mă întorc,
Nu mă uit pe geamul lunii, nici pe-a cerului cărare,
Nu-mi întorc pașii frățește pe al ceții înțeles,
Nu-mi fardez chipul cu galben, nici măcar într-o-ncercare
Să devin, pentru o clipă, fata dintr-un soare imens.
Vezi tu, inimă păzită de o minte încâlcită,
Sub o vrajă surâzândă „în migdale de cuvânt”,
Pe o pânză de păianjen mă vreau astăzi adormită,
Să se rupă, brusc, magia, și de acum să nu mai fug,
Să rămân Seherezadă, cu povestea în poveste
Tighelită-n primăvara toamnei fără de contur,
Să-ți dau mir și să te bucuri, să îmi dai cumva de veste
Că mi-e viața rostuită pe un fluture din drum.
Și să zbor, cu zboru-n ochiuri de adânc prescris pe vânt!
Inimă să fii cu mine, inimă să-ți fiu râzând!
Dedic aceste versuri doamnelor mele care mă sustin mereu, doamne-toamne, cu ochi verzi, cu „sâmburi de migdale în înțeles”, cu inimile la vedere și bucuriile în piept, cu parfum de primăveri întomnite. LOR. Se vor recunoaște, cu siguranță. Dar și tuturor celor care mă iubesc sau se simt bine printre literele sufletului meu. Vă iubesc
Vezi, tu, inimă a mea, de ce bați de două ori mai tare de cinci ani?
…o mângâi și îi spun poveste nouă, doar să bata cum trebuie! Promit!
Ramâi Șeherezadă, ,,cu povestea în poveste’! Nici că ai nevoie de fard, pari a fi, oricum, parte din soarele toamnei… Da, este efect de mir…
Cu mir pe cuvinte, iți trimit tot dorul meu si dragul meu de tine; multumesc, draga mea!
Clipele se adună toate-n jurul meu, îşi pun capul între palme şi chicotesc, să le citesc, să te rostesc şi lor. Vezi? Asta-mi faci cu tot ce scrii.
Te iubim, noi toate şi toţi.
Mereu scriu prea mult, dar pe facebook, iar aici uit a reveni, cand, de fapt, potecile de dor imi sunt mie apa vie si drum curat. Multumesc, potecuta! Mult.
Nu ştiu ce să-ţi răspund să nu pară prea puţin.
Mulţumesc! Te îmbrăţişez!
..și eu cu tot dragul…
O mare placere am sa te citesc, draga Adriana!
Putine cuvinte am spus, dar chiar sunt din inima!
Imbratisari si o toamna excelenta!
Ma bucura cuvintele tale, Suzana, te imbratisez a multumire!
Sa ne fie toamna cu rod!