Ce mai conteaza anotimpul
când flori ne cresc în minți domoale,
când elixirul vieții apare
și inima ne face jocul?
Ce mai contează dacă ninge
Sau fluturi de hârtie curg,
de-i vară în vechiul nostru amurg
dacă iubirea ta mi-ajunge?
Ce mai contează, ai spune iar,
ca tufănele-s lângă vii
sau plouă-ntruna pe câmpii
dacă mi-aduci senin în dar?
Și de contează-i fapt divers,
nu pentru noi s-a inventat
o roată-n plus, un drum bifat,
noi vom trăi la fel de intens;
Iar inima va ticlui, într-un extaz făr’ de-anotimp:
trăiți-vă ca la început, iubire dincolo de trup!
Nici nu. Nu contează. Vă ajungeți şi asta-i cel mai important!
….pfui, programasem poemul fara sa stiu ca in 27 pun o gramada de poezioare. Am aglomerat totul. Ai dreptate, Camelia, ne ajungem unul altuia!