Oare?
Oare inima vorbește în secunde de nisip
și-n furtuna vieții noastre stă o apă și-un ibric?
Ce rămâne după norul „înnisipat” în tulburări?
O cafea pentru amândouă, eu o beau, tu o…. măsori…,
…asta pentru ca mereu pui cuvintelor mele măsuri în plus, hihihi
Nicoletei, cu dragoste…
Oare? Cum aș putea să nu pun măsuri în plus cuvintelor care alină, mângâie și vindecă? Cuvintelor a căror aură îmi încălzește și imblanzeste inima? Cum?
Doar „mulțumesc”-ul meu îmi pare întotdeauna că nu-i de ajuns. Dar MULȚUMESC continuu, pentru tot.
..cu drag și bucurie. Am avut un an bun impreuna….