De-o dimineață și poate încă o oră,
Nu-i om să nu anunțe cam frenetic
Că a intrat octombrie în horă
Și tu nu știi, că poate ești amnezic.
Și nici nu vezi că raza din fereastră
Zâmbește-a gol și a căldură rece,
Că, poate, din borcanul de zacuscă o să iasă
Vreo zână cu alai să-ți informeze
Întregul univers, ce doarme încă
În vise indigo și întomnate,
Că de nu ești atent, la tine n-o să ajungă
Semnalul că-i octombrie-n cetate.
O fi! E vechi sau învechit, de acuma,
Are mai mult de-o dimineață la activ,
Va fi mai ruginiu și îmi va scrie,
De mâine, chiar cu brumă pe parbriz.
Și va aduce prăjituri cu nucă
Și ceai fierbinte sub o pătură de pluș.
Ce nu știați? Octombrie-i pe ducă
Deja c-o dimineață e dator vândut.
foto: cartierul in care m-am făcut eu om mare sau cum oi fi; AICI….locul plimbărilor mele cu aer de poveste – lacul Noua, Brașov, dragilor, in toata splendoarea lui
Aşa frumos nu mi-a mai vestit octombrie că a sosit.
….măi, potecuta, cate cuvinte dulci și generoase mai ne daruiesti tu noua? Multumesc, draga mea…
Fie ca octombrie sa vina cu multe, multe versuri frumoase din partea ta! 🙂
…sunt asa de prolifica incat ma sperii și pe mine, bine ca nu ai cont de facebook ca de ai vedea cate scriu…ai zice ca nu-s eu, cea care uita sa revina pe blog…
…un octombrie minunat iți doresc…
…sau ai? Ca nu stiu…
Da, am dar nu l-am conectat pe blog.🙂 Atunci, ce pot sa zic, admir faptul ca inspiratia te cauta cu atata generozitate. As vrea sa am momente din acestea, sincer. Si timpul necesar pentru a le folosi. Din pacate la mine, cand nu e una, e cealalta.
Inutil să mai zic că octombrie e luna în care îmi simt trăirile altfel decât în celelalte. Știi deja. La fel cum știi și că toamnele tale în versuri îmi ating mereu inima.
..sa iti fie octombrie bun si cu realizari…