În tainele mele, se-ascund flori de miere,
Pe streșini aud fanfare de ploi,
Nu știu de mă placi sau e o părere,
Dar mi-ai zis, în șoaptă, că ne-ntâlnim joi.
În pumni țin strâns cerul, ascuns mișelește,
Cafeaua e rece ca timpul din noi,
Pisica îmi toarce dar parcă-mi vorbește,
Îmi pare că-mi spune că ne vedem joi.
Lovesc cu piciorul o frunză rebelă,
Furtună nu e, dar vântul e-n toi,
Mă toarnă o toamnă, îmi răstoarn-o umbrelă,
Mi-ai luat-o cândva. Știu precis. Era joi.
Se coace, în casă, o turtă cu brânză,
A pâine miroase, miroase a noi,
Pe pat am o carte c-o pagină plânsă,
Și-un titlu mă tace: „Pericol de joi”.
Atâtea cuvinte și de fapt niciunul
Nu îmi ajunge să stingă ce-am aprins amândoi,
În mine-s duminici, în tine Ajunul
Și o dulce amăgire c-avem înc-un joi.
Pe treptele sării din a noastră eroare,
Am pus la păstrare, pentru un timp de apoi,
Atingeri, o cheie, o eșarfă și o floare;
Ți le dau înapoi. Doar să vii. Te-aștept joi.
Fiecare are o zi când în ei ascund lumea,
A mea este joi, dar vă zic, joi, de vreau, e și lunea!
Din ciclul ,,poezii jucării”, azi, într-o duminică pe care v-o doresc minunată, va salut cu drag!
Deunăzi am citit un haiku minunat:
„Cu tine:
un an
de duminici.”
Când ziua de joi are atâtea semnificații, de ce n-ar fi și-un an de joi?
…sa fie! Azi n-a fost, de exemplu….
Cu tine e duminică şi Ajun şi joi şi sărbătoare-n fiecare zi!
…prea frumos ce spui. Imi voi pastra cuvintele astea in minte sa adorm cu ele, astfel sunt sigura ca anuleaza unele de azi, deloc faine!
Se coace, în casă, o turtă cu brânză,
A pâine miroase, miroase a noi,
Pe pat am o carte c-o pagină plânsă,
Și-un titlu mă tace: „Pericol de joi”………<3 <3 <3