Vis de iarnă împlinit:
Pe patinoarul din umbra pădurii tăcute, acolo, știți voi, într-o vale, sub munte, unde se cântă în difuzoare și oamenii stau, cam greu, în picioare; unde alunecă toți pe lamele ascuțite, iar obrajii lor par o plită fierbinte unde ceainic cu trompă scoate aburi și țipă; „pârrtieeee!”, strig și eu, dârdâind, demn,…de frică, am văzut laolaltă o mulțime de lume patinând împreună chiar de nu-și spun pe nume; făcând opturi și scheme, piruete înalte, iar vreo doi au rămas, din cădere, pe spate.
Cerul părea o înghețată-n cornet; Ana-și pusese un tutú, de balet; se-nvârtea cu fusta ei creață, se voia prim-balerină pe gheață.
Doru uitase mănușile acasă, dar primise-mprumut, de la o mogâldeață costumată hazliu într-un brav cowboy, căci avea și pistol, și-o pălărie decor, ….pe spate, căci cu frigul nu te pui, oameni buni, niciun pic, nici cât defilezi aiuristic ca un clovn pe la circ, căci mănușa devine, într-o oră, afară, prietenă devotată, chiar de-i pusă pe sfoară.
V-amintiți? Voi câțiva, ce n-aveați nici patine, iar lacul era patinoarul minune, căciula mițoasă era rost de căldură dar și minge ad-hoc într-o joacă nebună, mănușile chiar erau prinse cu sfoară trecută, subtil, pe sub subțioară, sub cojoc sau sub fâș, unul vechi chiar uzat, numa’ bun de distrus de la atâta „jucat”?
Ei, dar ce-ntreb? Ce povești desuete, când am, azi, alt motiv să vă fac confidențe. Se zvonise, în blocul ce ținea loc de sfat, ca-ntre două și patru va fi Moșu’ blocat pe patinoarul modern, de sub muntele-timp, iar cine-l ratează nu primește nimic, și de vreunul nu știe să stea pe patine, va fi, un an întreg, prilej mare de glume.
De-asta toți își luară costume; se țineau de mânuțe, se-nvârteau printre lume, ascunseseră-n taină-n buzunare bomboane să le dea Moșului, să nu moară de foame și să nu cumva să renunțe la sac, să-și aducă aminte că, de fapt, n-a mâncat.
Ana nu credea nici în Moș, nici în daruri: „Nu-nțelegeți? Sunt prea mulți copii pe coclauri! N-are Moșu’ cadouri să ne dea tuturor! Hai mai bine să vedeți cum pe ghiață eu zbor! O s-aștept, doar, acasă, cu ai mei, Moș Crăciunul; de nu vrei să mă crezi, o să fii tu nebunul ce pe ghiață se dă cautându-l pe Moș, când, probabil, acesta abia merge…. pe jos!”
Dar Vlăduț nu se lasă și-mi șoptește-mblânzit: ,,Nu-i așa, c-anul ăsta Moș Crăciun a slăbit? Și pe ghiață se dă, căci eu știu că-i așa – mi-au spus mie băieții, dar mi-a spus și mama!”
Și se face vreo trei, și nici urmă de Moș; Ana, în tutú, patina grațios; Doru căzuse de cinci ori și-o fărâmă de secundă plăpândă, mogâldeața era ca oița, în urmă; Vlad învăța să se țină mai bine, când, deodată, țâșni, hotărât, din mulțime, o făptură cu barba albită de rugi; patina, zâmbind lumii, împărțind turte dulci, mângâind copilași și ținându-i aproape, se-nvârteau și cântau fericiți de flori dalbe, iar în roșul din haina ce strălucea în lumină, Vlad privea murmurând: ,,Știam eu c-o să vină!”
Acum, drept e, stând povestea s-o dreg, nu mai e ca pe vremuri, Moșul nostru-i atlet! Duce sacu-n spinare, prin zăpadă mergând, la nevoie-l aduce, de se vrea, patinând; căci nu-i greu să faci visele să se-nvârtă în viu, lunecând peste ghețuri pentru cei care știu, c-anu-acesta, dacă așa s-a zvonit, Moș Crăciun, patinând, zece kile a slăbit, dăruind! Vis de iarnă, parfumat și-mplinit!
Eu nu uit c-am fost mică; n-auzisem de Moș, de cadouri, de reni sau de mersul pe jos; știam doar că-n odaie e frumos și e cald, că, prin sat, se colindă, că vin oameni în prag, că-i posibil s-apară, din oraș, și părinții să ne fie aproape, de Crăciun, cu bunicii, că în ,, bună dimineață”, în Ajun, nuci ne-adună și că după amiaza stăm cu toții împreună în miros de sarmale, cozonac și tămâie, culegând câte-un zâmbet și-o fărâme de lume ce va sta, peste-un timp, adunată-n cuvinte, în poveste de iarnă zămislind dar cuminte (pentru oameni dragi).
Acum, tot ce-aș vrea, în căsuță, sub munte, să fiu cu om drag; restu-s doar amănunte! În parfum de iubire să mâncăm portocale, să-nvățăm înc-o dată, în picioarele goale, să topim omăt rece de sub tălpile fine, să visăm împreună că ne dăm pe patine, balerină-n tutu-ndrăgostită de scris, el voinicu-optimist, vis de iarnă promis!
Sfârșit de poveste-vers, început de șuetă parfumată
Dragii mei, pentru mine iarna nu înseamnă nimic fără citrice. Doar decojind o portocală mă teleportez în lumea copilariei mele, printre cărți de copii colorate si vesele, așa cum eu nu am avut, dar cum, în vremurile acestea, sunt atât de vii și de expresive încât mai că ai crede că din ele coboară cățeluși cu ochi de catifea și zâne delicate ce ne-ar împlini orice vis rostit sau nerostit. Iar dacă nu mă credeți pe mine, aruncați un ochi pe pagina asta și veți vedea ce minunății ies din mâinile artistei noastre, Mirela Pete, cea care ne găzduiește povestea parfumată și care e un om extrem de talentat, în foarte multe domenii, dar în ilustrație, recunosc, mă lasă fără cuvinte. Cu siguranță, chiar și Moș Crăciun, a băgat în sac, pentru copii cuminți, ceva cărticele dintre cele ilustrate de draga noastra.
Pe site-ul Dexign, găsiți, însă, la un loc, exemple grăitoare într-un domeniu, în care imaginatia, măiestria și talentul dovedesc ceea ce spuneam mai sus, că visele prind viață și că oricare dintre voi puteti apela la profesioniști, în caz de aveți nevoie de serviciile acestora, indiferent de ce ar fi vorba: cărți, afișe, publicitate, ilustrații și mai căutați voi, că multe sunt. Eu, recunosc, mi-am primit inspiratia pentru povestea-vers, de mai sus, dintr-o carte calendar, ilustrată și scrisa de Mirela, si care s-a vandut ca painea calda. Multumesc, Mirela, pentru desen!
Iar dacă tot vorbeam de citrice, poveștile mele, cu visul de iarnă împlinit, al meu sau al unui băiat visator dar încrezator, nu ar fi întregi făra arome care să îmi completeze trăirile. Așa că nu vă mirați că îi voi dărui lui Moș Crăciun un parfum care are în compoziție note de portocale roșii și grapefruit. Chiar el mi-a dat ideea la cât de tare ne-a amețit, pe patinoar, cu aromă de parfum de sărbătoare; iar pentru a-l putea recunoaște mereu, simt că e nevoie să îi refacem stocul și să nu rămână niciodată fără el, ca Moșul să miroasă a Moș, mereu, adică a One Million by Paco Rabanne, ați ghicit, nu?
Așa cum e de aurită această perioadă deosebită, aurit și special ne e personajul fără de care Crăciunul nu ar fi Crăciun, și nu e o intamplare că sticla, ce contine apa de toaletă plină de mister, e sub formă de lingou de aur, in definitiv, în mintea mea, Moș Crăciun are resurse nelimitate, asadar simbolul parfumat i se potriveste perfect. Nu știu a ce a mirosit Moș Crăciun până în 2008, dar de când a fost inventat acesta, am senzatia că altul nu îi mai e pe plac. Dar voi puteti incerca, asta e parte din visul meu de iarnă.
Minunate împliniri ce sclipesc în noi, globuri cu lumini strălucitoare, ghirlande de beculețe ghidușe, toate acestea îmi dau o stare aparte și nu voi exagera spunând că în jur parcă miroase a grapefruit, portocale, trandafir salbatic, scorțișoară, santal și patchouli, iar dacă toate aceste note nu va spun nimic, sau le încorporați doar într-o prăjitură, cu sufletul gândului, cereți moșului, din stocul lui secret, pentru bărbatul vostru special, One Million, de la Paco Rabanne.
Nu se știe niciodată cum veți pluti cu om drag parfumat seducator, pe un patinoar de iubire, visând la o lume perfectă.
Eu v-am oferit una aici, cea a copilăriei și a viselor cu tremur de inimă de copil, dar și una posibilă, cea mai frumoasă dintr-un milion, e drept, dar care e fix a voastră, în cea mai frumoasă desfășurare, într-un popas de Crăciun, trăit firesc, după posibilități, dar visând gratis la tot ce vă doriti. Cine știe?
Și, uitasem, și-anul acesta…
…..Moș Crăciun sigur vine, e invitat la festin, după atâtea fursecuri, vrea friptură și vin !
Clopoțesc fir de-argint, mulțumind c-ați citit! Vis de iarnă, (parfumat și-mplinit), tema pe care am abordat-o pentru Clubul Condeielor Parfumate, gazdă Mirela noastră, expertă în parfumuri, doxă de cunoștinte despre parfumurile fiecărei perioade, cum e și aceasta, și unde veti găsi și alte povesti parfumate de la invitați de soi.
Imbratisari mii Adriano, ti-ai pus sufletul in visul tau de iarna! I-am savurat aroma de citric, am rememorat amintiri care, zici ca sunt comune pentru ca, nu-i asa, fiecare avem acel munte si-acea vale care ingheata, fiecare il avem pe al nostru Mos si-l asteptam sa vina chiar daca stim ca e o fictiune. La urma urmei, bucuria si senzatia de bine pe care o creaza e tot ceea ce conteaza la urma urmei.
In ceea ce priveste alaturarea desenelor Mirelei slovei tale e absolut fermecatoare! Mirela e talent cu caru’ asa ca, la cit mai multe colaborari inainte!
Sarbatori cu soare, fata draga, liniste si bucurii in casa! <3
….in apropierea casei mele am un patinoar. Traiesc in apropiere de Tampa. Juri ca ce am scris eu aici, e de acolo, mutat in litere, insa desenele Mirelei si atmosfera de sarbatoare m-au inspirat teribil.
Nu voi reusi niciodata sa inalt eu litera pe masura talentului acestei femei. Am vrut sa-i fac o surpriza si ma bucur ca a iesit. An nou fericit si imbratisari a multumire, pentru tot ce imi esti!
Sarbatori cu parfum de scortisoara! 🙂
Culmea, scortisoara imi place doar in povesti! An cu bucurii sa ai! La multi ani!
O, ce vis! Și ce senzație! Închid ochii si iată-mă acolo, pe patinoarul de sub munte. Eu, care n-am avut niciodată curajul să mă dau pe ghiață nici cu, nici fără patine.
Și ce daruri să mai astept de la Moș Craciun când am brațele pline de cuvinte-turtă dulce de la tine ?
Imaginile Mirelei sunt încântătoare iar parfumul de la Paco Rabanne e adorabil. Îl folosesc în varianta feminină, Lady Million, dar mai am câteva picături într-o sticluță și un pulover, al omului meu drag, în care mai persistă încă miros de One Million, pe care le păstrez cu sfințenie.
Sărbători minunate să aveți, Adriana!
….da, tu stii ca eu si parfumurile ne intalnim doar in povestile Mirelei, in rest nu pot retine nimic decat faptul ca testand cate ceva, stiu ca vreau sa port o vreme acel parfum. Ma mint frumos pentru ca tot la cele pe care le folosesc de ani, ajung!
Stiu cat de tare ti-a placut povestea mea melodioasa si multumesc.
O adevarata delectare povestea ta parfumata in volte pe patinoar! La fel si impletirea cu inspiratiile Mirelei! Am mai invatat despre un parfum, ceea ce e e perfect, pentru ca imi pune imaginatia la incercare! 😀
Multumesc pentru caldele urari, draga Adriana!
Sa va fie Sarbatorile pline de bucurii si dragoste! Imbratisari!
La Multi Ani!
…auriul m-a salvat pentru ca m-a asezat in sclipirile de sarbatoare și am putut, astfel, sa-l cadorisesc pe Mos cu un parfum de…milioane!
Desenele Mirelei m-au inspirat teribil si asa am reusit sa aduc surpriza, precum un dar de Craciun. Va multumesc pentru aprecieri.
Un an 2019 asa cum ti-l doresti! La multi ani!
M-ai purtat pe patinoarul din faţa blocului, am simţit şi aerul ăla care-mi lipea nările, am simţit şi miros de citrice şi mi-am încălzit mâinile şi inima la căldura cuvintelor.
Să ai sărbători pline de bucurie!
Cum spuneam, potecuta, mai sus, locuiesc in apropiere de Tampa și patinoarul e acolo, viu ca in desenele Mirelei.
Dar mie tot cel din copilarie, din fata blocului, imi umbla prin minte, scotocind amintiri…
Bucurii sa avem!
Dragă condeier-scriitor, că nu pot să-ți spun simplu ”condeieră”, ai scris o poveste în rime, a cărei muzicalitate superbă îmi amintește de excepținalul ”Unde fugim de-acasă”al lui Sorescu… Ești foarte talentată, nu că n-ar ști toți care au bucuria de-a te citi, dar frumusețea scrisului tău uimește și bucură în egală măsură. Împletirea filelor mele de calendar cu incredibil de adecvata ta scriitură, parcă anume făcută să ilustreze zânișoarele patinatoare, m-a uimit și emoționat. Îți mulțumesc cu prietenia dintotdeauna, zână cu condei fermecat și parfumat ce-mi ești!
L-am luat cu mine și-l voi mai citi, e un fragment din romanul condeiului parfumat al Adrianei, măcar cineva să-l păstreze și să-l aibă, dacă tu nu publici…dar cine știe, poate cândva o vei face, ca să citească lumea și lucruri scrise cu zvâc și har, nu doar urâțenie și depresie. S-ar bucura lumea!
”Ana nu credea nici în Moș, nici în daruri: „Nu-nțelegeți? Sunt prea mulți copii pe coclauri! N-are Moșu’ cadouri să ne dea tuturor! Hai mai bine să vedeți cum pe ghiață eu zbor! ”
”Acum, tot ce-aș vrea, în căsuță, sub munte, să fiu cu om drag; restu-s doar amănunte! În parfum de iubire să mâncăm portocale, să-nvățăm înc-o dată, în picioarele goale, să topim omăt rece de sub tălpile fine, să visăm împreună că ne dăm pe patine, balerină-n tutu-ndrăgostită de scris, el voinicu-optimist, vis de iarnă promis!” Minunăție!
Da. Crăciunul are miros de portocale dulci și aromate, bune la gust, ca alea din copilărie!
Parfumul tău e aur curat, așa cum arată și cum se și numește. Cred că și ție îți place. E bun, rafinat, suficient de puternic și totuși fără nimic supărător. Potrivit Capricoarnelor, dar și celorlalte.
M-ai înseninat cu povestea ta, mulțumesc că mi-ai făcut onoarea de-a publica desenele mele și…Ne mai vedem, dar tot îți spun Crăciun luminos, vesel, amețitor de frumos! Cu mare drag!
Anul acesta, pe care nu de mult, l-am incheiat, mi-a adus revelatia ca pot incerca orice fara teama. Si am mai facut ceva, m-am inspirat si eu, dar nu oricum, ci din desene măiastre pe care nu le poate face oricine.
De scris, scriem multi, ce faci tu…e imposibil multora. Si asa au patinat versuri și copii, si moși parfumati cu parfum de milioane, si chiar eu, cea care, in real, nu mai am voie sa fac sporturi de iarna.
Tu vezi in mine mai mult decat e, si asta nu o face oricine. Ai avut rabdare cu capriciile mele, cu toanele, cu lipsa de indemanare in tehnologie, cu risipirea mea pe facebook. Se vede ca traiesti langa o mamă capricoarna.
Iți doresc sa ai succes mereu, sa te bucuri de succesele fetei tale, sa aveti vacante si lucruri care-ti plac si te fac fericita. Multumim ca ne aduni, din cand in cand si nu ne certi cand lipsim de la apel.
Sa fii inspirata si sanatoasa! La multi ani, Mirela! An bun si frumos!
O fermecatoare plutitoare invaluitoare poveste care emana caldura chiar daca e iarna, avem patinoar, zapada, frig si pe Mos-ul care, chiar daca nu e din povesti, exista…
Dragoste si bucurie si copilarie prinse in tesatura amintirilor cu parfum de portocala-iarna 🙂
Mirela are dreptate cand spune ca tu esti condeier-scriitor, pentru ca, din condei scriitura ta aluneca catre noi, tinandu-ne atenti si in asteptare la „ce urmeaza sa se intample”
si peste toate acel parfum opulent si seducator…da, o adevarata poveste de iarna 🙂
Mirela mă alintă nemeritat. Eu nu ard daca nu scriu. Aproape ca nu-mi pasa. Daca am alte preocupari, las literele sa doarma somn adanc. Scriitorii nu pot trai daca nu dau din ei ceva. Eu scriu noaptea, in somn, mult si placut, dar imi e lene sa cobor si sa notez macar ideile.
Mirela are atata talent incat desenele ei au nascut aceste cuvinte. Nu ai cum sa rezisti privindu-le! Tare iți multumesc pentru aprecieri. Te imbratisez!
An bun si frumos iți doresc, Elina!
Sa iti fie sarbatorile asa cum iti e sufletul si slova. 🙂
An Nou fericit iți doresc tie si familiei tale! Sa ai bucurii in tot ce faci. Eu iți multumesc pentru tot!
Un articol magic, fermecator, înaltator, exprimat în cuvinte parfumate de dor…
Sarbatori binecuvântate, alaturi de fiintele tale dragi, minunate, draga Adriana !
Ma bucur ca l-ai citit cu sufletul. E unul dintre preferatele sotului meu. Se vede ca el a ramas un copil ce inca traieste pe taramuri de vis. î
Un 2019 minunat! la multi ani intru Hristos!
Am plutit si eu pe patine cautandu-l pe Moș Crăciun în visul tău. Și mi-ai amintit că i-am promos lui Dante că mergem la patinuar și încă nu am ajuns și sigur îi e dor să zboare pe gheață. Musai să remediem zilele astea.
Si la mine iarna vine cu miros de portocale si parca il caut in toate parfumurile.
Tare mi-a placut cum a inclus cartile Mirelei care pe noi ne incanta si ne zambesc de prin toate bibliotecile casei, fie cu zâne fie cu animăluțe vesele.
Să aveți zile cu liniște, cu iubire si cu speranță!
Mirela mi-a inspirat textul și de aici incolo a fost usor. Dante nu mai hace hochei? Ii placea tare, stiu eu!
Multumesc pentru frumoasele cuvinte. Un 2019 cu impliniri sa ai!