Răvaș căprui ți-am scris deunăzi,
Pe când pictam cu-albastru niște vise,
De atunci, mi-ai cumpărat, cu patru fise,
Trei mâțișori. Pardon, buchete vii…
Mi-ai dat să beau cognac dintr-un pahar opac,
Degeaba îți tot spun de atâta vreme încoace
Că, transparent, licoarea va trebui să împace
Capricii cumințele; s[-mi fie iar pe plac,
Să pară orice lucru poveste de cristal ;
Tu știi cât sunt de realistă-n toate,
Că vreau mereu întregul, nu jumate,
Mă rog să vezi cum sunt, nu cum îți par.
Când am de-ales între sclipiri senine,
Nu vreau a șterge geamuri, către tine!
Mai bine un ciob curat, deloc opac!
Te rog, mai pune-o gură de cognac!
„Mă rog să vezi cum sunt, nu cum îți par” – e de aşezat pe buze şi de rostit în şoaptă în fiecare zi.
💖❤