Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

De-mi ești prieten, fă minune!

Doamne, dacă îmi ești prieten”, spune un poem vestit,
Spun și eu, deși nu-i lesne să am un cuvânt rostit,
De-mi ești prieten, fă minune, pune o lumină-n Cer,
Fă o plapumă din vise și din rătăciri fă ghem
Și deşiră-l, Doamne, bine, până la ultimul fir, 
Să îl duci la om ce n-are nici măsură, nici destin,
Risipit fiindu-i tot pasul, risipit și el pe culmi,
Un pustiu albit și rece: „Pune-i, Doamne, lui minuni
Și întoarce-l printre oameni, strigă-i, Doamne, a noroc,
Să revină pe cărare, să-nnoade firul, la loc!

Doamne, tu îmi ești prieten, fii prieten doar o clipă
Și unuia ce e-n Luceferi, care zboară făr’ o aripă
Și adu-l de unde zborul l-a pitit în lume rece,

Doamne, de îmi ești prieten, fă-mă să-nțeleg de ce
Unii oameni trăiesc viata parcă i-ar frige sub tălpă
Şi-aleg fire ce n-au noduri, însă în noi, ei se înnoadă,

Într-o vie amintire;
Fă-o, Doamne, sa respire!

În așteptarea unei vesti căreia sa ii înțeleg menirea. 20 octombrie va fi o zi pe care nu o voi uita ușor, o zi in care am aflat ca un prieten si coleg, pe care il stiu de  mai bine de 30 de ani, e disparut in munti, undeva pe Muntele Elbrus care  are o altitudine de 5.642 m deasupra nivelului mării, fiind cel mai înalt munte din Caucaz, de unii geografi fiind considerat și cel mai înalt munte din Europa, unii considerând Montblancul cel mai înalt, deoarece Elbrus se află chiar la granița dintre Europa și Asia. De la 4100 de metri, unde era tabara, nu a mai fost gasit, din data de 11 octombrie. Vesti noi nu se cunosc, nici de la familie, nici de la autoritati.

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Tălmăcind mărgăritare

Toate-s bune și frumoase, dacă ești cu suflet blând,
Cu răbdare și măsură și-nțelepciune-n gând,
Căci în toate tu găsi-vei bunul rost și frumusețea,
Chiar de-i arșiță cu vara sau e ploaia cu tristețea,
Chiar de toamna e cu frunze… moarte pe cărare,
Doamne, totuși astă vreme ce culori frumoase are…!

Tot așa și ploaia rece ne adună lângă sobă
Și găsim bună ocazie să mai stăm, tihniți, de vorbă.

Scotocind în a mea minte, după bruma de frumos,
Am găsit un colț de toamnă, l-am purtat, încet, pe jos,
S-a-ntalnit, la o rascruce, cu o ploaie cam subțire,
Iar pe dealul ce mă are cu o vijelie-n fire,
L-am lăsat ca să descurce ițele împrumutate
Si-am gândit cu voce tare, privind scenele-inversate:

Cum se face că acasă parcă am alt anotimp,
Iar în lumea asta mare vremea are un alt chip?

Chibzuit-am printre rânduri, dumirindu-mă ușor:
Omul vede ce-are-n suflet, și de-i cald, și de e nor,
Și va face să devină, la o cană cu licoare,
Arșița în bucurie, ploaia în eliberare,
Căci dispare tot urâtul, cand se-ntâlnesc oameni faini,
Iar pe timpul-elefantul nu mai dăm nici vreo doi bani!

Am pe buze zâmbet strașnic, inima îmi bate tare:
Bine-i să-ți horească o toamnă, cu atingere de floare

…. tălmăcind mărgăritare!

Dintr-un colț de casă, unde prieteniile se leagă zilnic, daca zilele trecute pisicul Scorțișoara era lipit de Fifi a noastră, a venit și rândul lui Pisi Ghimbir sa se îmblânzească langa catifeaua noastra. In rest, frig mare aici, băgat flori in casa, acum adun pământ scos din ghivece și cert pisici sturlubatici, uitând de probleme reale. Bine v-am regăsit. Am rămas în urmă cu toate, va mulțumesc pentru semnele lăsate, promit că vin în povești, m-am apucat de lucruri noi care îmi mănâncă timpul liber dar îmi așază bucurie în suflet! Sănătoși sa fim!

 

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

Mărgăritare festive · Mărgăritare versificate

De ziua LOR

Trec soldații cu făcliile aprinse,
trece țara-n marșul sacadat,
pe la geamuri, stăm cu inimile-ncinse,
suntem noi ostași, unii fără grad.

Trece armata-n pas de defilare,
lumea o salută, alții tac absenți,
batem și noi ritmul pe lungi coridoare,
purtând bătălii cu inamici secreți.

Trece-n bulevard, salutând poporul,
oaste care poartă-n inimi tricolor,
mâna la chipiu și dădeam onorul,
când eram de-o șchioapă, mi-amintesc pe loc.

Trec făclii și pașii sună a marș de luptă,
ne-nfioara totul și privim zâmbind,
nici nu mai contează că esti cât o nucă:
te crezi în coloane cu ei….defilând!

 

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · mărgăritare-jucării

Întâmplare pandantiv

Întâmplarea e întâmplare
De joci tu în al meu decor,
Dacă pui piper și sare
Într-un amestec inodor,

Dac-o faci să fie clopot
Dăngănind a armonii,
Dacă îmi strecori un zgomot
De nu-mi sună a simfonii,

De port fin, în partea stângă,
Dor aglomerând suav,
Temeliile îmi inundă,
Întâmplarea talisman,

Simt parfum ca de zambile;
Din țigări de foi tu vii,
Te împreunezi cu mine
Întâmplări cu nebunii,

Pui doar miere aurie,
Chihlimbar așezi pe o za,
Întâmplare îmi ești tu mie,
Întâmplător eu sunt a ta,

Bat din aripi șansonete,
Pe mănușă îmi cazi fin,
Mă strecor pe sub manșete,
Parcă suntem dintr-un film,

Îmi prinzi mâna ca o taină,
Întâmplarea se ascute,
Vraja nu o să destrame,
Filigran făcut în fugă,

Și-mi săruți iar podul palmei,
Îmi pui întâmplări pe piele,
Se întorc ochi, se simt iscoade,
Eu, cuminte stau sub cheie,

Într-un pandantiv de argint,
Unde viața pare vie,
Întâmplarea a zâmbit
Și eu…din fotografie.

Într-un buzunar de haină
M-ai ascuns să te miros
A cireșe și a toamnă,
Chihlimbar din zahăr tos.

Ca o întâmplare roză
Par, acum, ascunsă-n poză.

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Cu tălpile goale pe Cer

Viața-i hotărâtă; va sta cu tălpile în sus și nu va lăsa pe nimeni sa o gâdile. Va așeza cerul pe călcâie și va simți norii pe vârful degetelor de la picioare; își va înfasura pe glezne raze de soare și se va spala cu roua dimineților cuminti.
 
Va ține pe tălpi aer cald sau rece și se va preface că face pasi prin văzduh ca și când pământul nu îi mai e de ajuns. Prea s-a aglomerat cu lucruri care sunt strivite în mersul nostru haotic și inconștient, pe alocuri.
 
Mi-am întrebat viata:„ -Și tu stai cu tălpile în sus? Pentru că, de o vreme, fiecare întâmplare sau amănunt ce mă conține pare cu susul în jos sau cel puțin rotitor ca într-un caleidoscop cu imagini multe dar pe care nu le recunosc pe deplin….”
 
Nu mi-a răspuns, dar azi dimineață, când m-am trezit, am observat pe capota mașinii o pereche de teneși albi.
 
Se descaltase.
 
Semn. Eu nu port incălțări sport aproape niciodată, posibil să-mi arate că drumului meu îi trebuiesc roți, că prea e lentoare multă. Ciudat, simt fulgi de nea și picuri de ploaie pe tălpile vieții mele.
 
Nu putea și ea sa caute niște ghete la oferta? Parca nu e tocmai vreme de tălpi goale și relaxare forțată. Bat niște vijelii prin mine!!!!
 
Nici nu m-a băgat în seama. Acum contabilizează niște frunze. De soc. Ce preocupare!!!
 
Sa stai cu tălpile pe Cer când e vremea furtunilor. Asta da tupeu!
foto: https://unsplash.com/photos/
show low-top shoe on red car hood