Să te simți bine în pielea ta, atât cât poți, dar…(aici aș spune multe, insa aș anula începutul)
Să știi punctul tău slab, dar să îl transformi în atuu.
Să știi să pari naiv și de pe altă planetă, in unele momente, dar să rezolvi totul cu inteligență.
Să nu ți se pară problema ta mai importantă decât a altuia, dar să știi să ți-o rezolvi ca și când e singura de pe lume.
Să știi să îți ceri iertare fără a fi umil, dar să și ierti fără a face o favoare.
Să înveți să te ierți când nu mai ai șansa de a fi iertat de cel pentru care nu mai însemni nimic.
Să te bucuri de o masă bună fără vinovății.
Să nu te lauzi cu dieta minune omului cu probleme de greutate; oferă-ți ajutorul doar dacă e cerut, dar nici nu-l „complimenta”de parcă el nu are oglinda acasă.
Să nu te plângi că nu ești ajutat, ci să te intrebi când ai facut-o tu și cum.
Să nu uiți ca nimeni nu îți e dator cu nimic, nici tu lui, dar că există în viața și lucruri care se întâmplă fără sa fie nevoie de explicații.
Să nu intri în războaiele altora; inamici fiind ori vor rămâne astfel, ori se împacă, ori se respectă dacă duc luptă egala; tu s-ar putea sa fii pradă de război, ori pionul sacrificat sau, mai rău, cel care, dupa ce și-a folosit mâinile să scoată castanele din foc, va fi o rana tot pentru ceilalți ori doar urâtul ramas, ceea ce nu e ușor de dus niciodată, vă asigur.
Să te abții să spui o răutate, să fii sincer excesiv, cinic aproape, doar pentru că nu ești de acord cu ceva sau cineva. Tu vei fi cinci minute mulțumit, dar ceilalți îți vor ocoli părerea.
Sa citești toate astea și sa nu ți se pară că am impresia ca tocmai ce am inventat apa caldă, pur si simplu, le-am scris din inertie, să nu uit cât de aiurea m-am comportat deseori, chiar rău de-a dreptul, sau de câte ori nu am plecat stânjenită dintr-o situație.
Adevărul e că nu știam de voi lăsa libere aceste lucruri, pentru că, uneori, comentariile primite, unele cum ziceam, pot leza persoane dragi mie doar pentru că gândesc diferit și se trezesc trase de urechi. Alt lucru care îmi e urat, nu schimbam pe nimeni cu forța sau atenționându-l aiurea. Bonus, judecând după unele dăți in care nu m-am comportat onorabil, cică nu mai am dreptul de a emite astfel de idei, chiar dacă penitența mea e continuă. Dar asta e, viata merge înainte. Cat merge!
Sa fiți fericiți! Mai bine cărăm după noi o inimă plină cu bucurie, decât una goala sau plina cu amărăciune. Viața e scurta rău. De duminica și până azi, am primit trei vești rele, despre oameni tineri, amănunt important sau nu, care nu mai sunt printre noi și care, poate, sigur, ar fi avut macar un gând din cele scrise de mine, aici.
