Vis de iarnă împlinit:

Pe patinoarul din umbra pădurii tăcute, acolo, știți voi, într-o vale, sub munte, unde se cântă în difuzoare și oamenii stau, cam greu, în picioare; unde alunecă toți pe lamele ascuțite, iar obrajii lor par o plită fierbinte unde ceainic cu trompă scoate aburi și țipă; „pârrtieeee!”, strig și eu, dârdâind, demn,…de frică, am văzut laolaltă o mulțime de lume patinând împreună chiar de nu-și spun pe nume; făcând opturi și scheme, piruete înalte, iar vreo doi au rămas, din cădere, pe spate.

Cerul părea o înghețată-n cornet; Ana-și pusese un tutú, de balet; se-nvârtea cu fusta ei creață, se voia prim-balerină pe gheață.

Doru uitase mănușile acasă, dar primise-mprumut, de la o mogâldeață costumată hazliu într-un brav cowboy, căci avea și pistol, și-o pălărie decor, ….pe spate, căci cu frigul nu te pui, oameni buni, niciun pic, nici cât defilezi aiuristic ca un clovn pe la circ, căci mănușa devine, într-o oră, afară, prietenă devotată, chiar de-i pusă pe sfoară.

V-amintiți? Voi câțiva, ce n-aveați nici patine, iar lacul era patinoarul minune, căciula mițoasă era rost de căldură dar și minge ad-hoc într-o joacă nebună, mănușile chiar erau prinse cu sfoară trecută, subtil, pe sub subțioară, sub cojoc sau sub fâș, unul vechi chiar uzat, numa’ bun de distrus de la atâta „jucat”?

Ei, dar ce-ntreb? Ce povești desuete, când am, azi, alt motiv să vă fac confidențe. Se zvonise, în blocul ce ținea loc de sfat, ca-ntre două și patru va fi Moșu’ blocat pe patinoarul modern, de sub muntele-timp, iar cine-l ratează nu primește nimic, și de vreunul nu știe să stea pe patine, va fi, un an întreg, prilej mare de glume.

De-asta toți își luară costume; se țineau de mânuțe, se-nvârteau printre lume, ascunseseră-n taină-n buzunare bomboane să le dea Moșului, să nu moară de foame și să nu cumva să renunțe la sac, să-și aducă aminte că, de fapt, n-a mâncat.

Ana nu credea nici în Moș, nici în daruri: „Nu-nțelegeți? Sunt prea mulți copii pe coclauri! N-are Moșu’ cadouri să ne dea tuturor! Hai mai bine să vedeți cum pe ghiață eu zbor! O s-aștept, doar, acasă, cu ai mei, Moș Crăciunul; de nu vrei să mă crezi, o să fii tu nebunul ce pe ghiață se dă cautându-l pe Moș, când, probabil, acesta abia merge…. pe jos!”

Dar Vlăduț nu se lasă și-mi șoptește-mblânzit: ,,Nu-i așa, c-anul ăsta Moș Crăciun a slăbit? Și pe ghiață se dă, căci eu știu că-i așa – mi-au spus mie băieții, dar mi-a spus și mama!”

Și se face vreo trei, și nici urmă de Moș; Ana, în tutú, patina grațios; Doru căzuse de cinci ori și-o fărâmă de secundă plăpândă, mogâldeața era ca oița, în urmă; Vlad învăța să se țină mai bine, când, deodată, țâșni, hotărât, din mulțime, o făptură cu barba albită de rugi; patina, zâmbind lumii, împărțind turte dulci, mângâind copilași și ținându-i aproape, se-nvârteau și cântau fericiți de flori dalbe, iar în roșul din haina ce strălucea în lumină, Vlad privea murmurând: ,,Știam eu c-o să vină!”

 

Acum, drept e, stând povestea s-o dreg, nu mai e ca pe vremuri, Moșul nostru-i atlet! Duce sacu-n spinare, prin zăpadă mergând, la nevoie-l aduce, de se vrea, patinând; căci nu-i greu să faci visele să se-nvârtă în viu, lunecând peste ghețuri pentru cei care știu, c-anu-acesta, dacă așa s-a zvonit, Moș Crăciun, patinând, zece kile a slăbit, dăruind! Vis de iarnă, parfumat și-mplinit!

Eu nu uit c-am fost mică; n-auzisem  de Moș, de cadouri, de reni sau de mersul pe jos; știam doar că-n odaie e frumos și e cald, că, prin sat, se colindă, că vin oameni în prag, că-i posibil s-apară, din oraș, și părinții să ne fie aproape, de Crăciun, cu bunicii, că în ,, bună dimineață”, în Ajun, nuci ne-adună și că după amiaza stăm cu toții împreună în miros de sarmale, cozonac și tămâie, culegând câte-un zâmbet și-o fărâme de lume ce va sta, peste-un timp, adunată-n cuvinte, în poveste de iarnă zămislind dar cuminte (pentru oameni dragi).

 

Acum, tot ce-aș vrea, în căsuță, sub munte, să fiu cu om drag; restu-s doar amănunte! În parfum de iubire să mâncăm portocale, să-nvățăm înc-o dată, în picioarele goale, să topim omăt rece de sub tălpile fine, să visăm împreună că ne dăm pe patine, balerină-n tutu-ndrăgostită de scris, el voinicu-optimist,  vis de iarnă promis!

 

 

Sfârșit de poveste-vers, început de șuetă parfumată

Dragii mei, pentru mine iarna nu înseamnă nimic fără citrice. Doar decojind o portocală mă teleportez în lumea copilariei mele, printre cărți de copii colorate si vesele, așa cum eu nu am avut, dar cum, în vremurile acestea, sunt atât de vii și de expresive încât mai că ai crede că din ele coboară cățeluși cu ochi de catifea și zâne delicate ce ne-ar împlini orice vis rostit sau nerostit. Iar dacă nu mă credeți pe mine, aruncați un ochi pe pagina asta și veți vedea ce minunății ies din mâinile artistei noastre, Mirela Pete,  cea care ne găzduiește povestea parfumată și care e un om extrem de talentat, în foarte multe domenii, dar în ilustrație, recunosc, mă lasă fără cuvinte. Cu siguranță, chiar și Moș Crăciun, a băgat în sac, pentru copii cuminți, ceva cărticele dintre cele ilustrate de draga noastra.

 

Pe site-ul Dexign, găsiți, însă, la un loc, exemple grăitoare într-un domeniu, în care imaginatia, măiestria și talentul dovedesc ceea ce spuneam mai sus, că visele prind viață și că oricare dintre voi puteti apela la profesioniști, în caz de aveți nevoie de serviciile acestora, indiferent de ce ar fi vorba: cărți, afișe, publicitate, ilustrații și mai căutați voi, că multe sunt. Eu, recunosc, mi-am primit inspiratia  pentru povestea-vers, de mai sus, dintr-o carte calendar, ilustrată și  scrisa de Mirela, si care s-a vandut ca painea calda. Multumesc, Mirela, pentru desen!

 

 

 

Iar dacă tot vorbeam de citrice, poveștile mele, cu visul de iarnă împlinit, al meu sau al unui băiat visator dar încrezator, nu ar fi întregi făra arome care să îmi completeze trăirile. Așa că nu vă mirați că îi voi dărui lui Moș Crăciun un parfum care are în compoziție note de portocale roșii și grapefruit. Chiar el mi-a dat ideea la cât de tare ne-a amețit, pe patinoar, cu aromă de parfum de sărbătoare; iar pentru a-l  putea recunoaște mereu, simt că e nevoie să  îi refacem stocul și să nu rămână niciodată fără el, ca Moșul să miroasă a Moș, mereu,  adică a One Million by Paco Rabanne, ați ghicit, nu?

Așa cum e de aurită această  perioadă deosebită, aurit și  special ne e  personajul  fără de care Crăciunul nu ar fi Crăciun, și nu e o intamplare că sticla, ce contine apa de toaletă plină de mister, e sub formă de lingou de aur, in definitiv,  în mintea mea, Moș Crăciun are resurse nelimitate, asadar simbolul parfumat i se potriveste perfect. Nu știu a ce a mirosit Moș Crăciun până în 2008, dar de când a fost inventat acesta, am senzatia că altul nu îi mai e pe plac. Dar voi puteti incerca, asta e parte din visul meu de iarnă.

 

Minunate  împliniri ce sclipesc în noi, globuri cu lumini strălucitoare,  ghirlande de beculețe ghidușe, toate acestea îmi dau o stare aparte și nu voi exagera spunând că în jur parcă miroase a grapefruit, portocale, trandafir salbatic, scorțișoară, santal și patchouli, iar dacă toate aceste note nu va spun nimic, sau le încorporați doar într-o prăjitură, cu sufletul gândului, cereți moșului, din stocul lui secret, pentru bărbatul vostru special, One Million, de la Paco Rabanne.

Nu se știe niciodată cum veți pluti cu om drag parfumat seducator,  pe un patinoar de iubire, visând la o lume perfectă.

 

Eu v-am oferit una aici, cea a copilăriei și a viselor cu tremur de inimă de copil, dar și una posibilă, cea mai frumoasă  dintr-un milion, e drept, dar care e fix a voastră, în cea mai frumoasă desfășurare, într-un popas de Crăciun, trăit firesc, după posibilități, dar visând gratis la tot ce vă doriti. Cine știe?

 

Și, uitasem, și-anul acesta…

 

 

…..Moș Crăciun sigur vine,  e invitat  la festin, după atâtea fursecuri, vrea friptură și vin !

Clopoțesc fir de-argint, mulțumind c-ați citit! Vis de iarnă, (parfumat și-mplinit), tema pe care am abordat-o  pentru Clubul Condeielor Parfumate, gazdă Mirela noastră, expertă în parfumuri,  doxă de  cunoștinte despre parfumurile fiecărei perioade, cum e și aceasta, și unde veti găsi  și alte povesti parfumate de la invitați de soi.

 

Sărbători parfumate cu  parfum de iubire și sănătate, dragilor! Pe curând!