avere | Înșiră-te mărgăritare

Mă-ntreabă lumea de ce toamna se scriu poeme mult mai multe, e un fapt
Sau doar în pragul timpului din frunze, noi ne citim în rost înfrigurat?

Eu spun că, în licorile călduțe, pluteşte-un cântec arămiu și-opac,
Pe patul nostru se așază muze, iar sufletele strigă și se-mpac

Și doar din ruginiul de afară mai potcovim vreo două vorbe moi,
Asa se naște versul de aramă și nouă ni se pare că cei vechi sunt noi.

Eu stau de-un ceas și prăduiesc pădurea. În gând, mi-am făurit, deja, vreo trei averi,
Am ineluse roșii și cercei din frunze, din ghinde mi-am făcut un colier;

Am ciocolată caldă-n moț de frișcă, ce dacă-s la dietă mai mereu?
În toamna asta am arvunit perfectul. Perfecți suntem, perfectă sunt și eu.

Sunt fata cu mileuri de dantelă și am din macrame o pernă crem,
Pe masa am un coș ca de nuiele și în toate acestea toamna o îndemn:

Să se așeze și să toarcă viața, s-o facă cum îi place și cum vrea,
Veni-va vremea să întoarcem foaia și unora nu le va-ntoarce ea

Vreo frunză sau măcar etcetera,
Iar noi nu vom avea cum protesta.

Dacă nu ar fi oameni în jurul meu, pe fb, care să mă tragă de mânecă, când și când, nu știu dacă m-aș mai întoarce pe blog prea curând. De spus-scris…aș avea o grămadă, nevoie mare, dar timpul și starea de sănătate îmi sunt puțin dușmani. Cui nu sunt, însă?! Multe se întâmplă în realul meu, doar dacă aș lăsa însemnări despre cățeii mei bucluc și mi-ar ieși de un articol zilnic, sau de acțiunile soțului meu în ceea ce privește Harghita și Covasna și zău că nu aș duce lipsă de material! Scriu duzine de cuvinte pe care uit sa le așez aici, inventez jocuri de cuvinte pe care le pitesc pe foi și îmi scriu gânduri nepotrivite ochiului public în loc tainic. Ri-si-pi-re. Stiu, dar mi-e bine așa.

Și pentru că tot vorbeam de duzina de cuvinte, iar azi am văzut că Eddie a și pus noua provocare pentru săptămâna viitoare, și pentru că Dana, omul meu cu aripă ocrotitoare ce nu mă lasă să dispar din lumea asta a blogurilor, m-a rugat să cuprind cuvintele într-o încercare de poem, pornind de la comentariul lăsat de mine la poezioara ei ”Numerologie”, uite-mă cu versurile mele ce au stat pitite pe pagina de fb, intr-o notiță. Mulțumesc, Dănuțo pentru tot și succes la Superblog.

CRED

Cred și atât!, spuneam deunăzi;

Cred în a mea viață, în legi nescrise, vii,

În Dumnezeu și atom, în fiece celulă,

Cred în destin și soartă, în soare și în lună,

În astre și în stele, în numere și drum;

Cred în miracol simplu, iubire și parfum

Adus încet din vise, pe când credeam în frică

Și îmi vedeam de viață, cu pași ca de furnică,

Greșind, trădând, privind fără să sper

Că viața poate fi un simplu giuvaer

Ce-l șlefuiește clipa și oamenii din jur;

Cred mult acum în oameni, privind prin împrejur,

Văzând că din cărbuni ieșit-au diamante

Ce strâng o-ntreagă avere din inimi prea curate.

Mai cred că în esență contează ce iubim,

Cum te împaci cu tine, cum vindeci ce trăim,

Cum treci peste un termen ce pare fals în acte,

Căci tu ai scris povestea ce timpul o socoate

O rătăcire amară, minut cam depășit

De fapte mai concrete, ușoare de trăit,

Și-ți dau pelin pe buze, și negru în pupile

Şi-n cartea ta cu gândul ai vrea să lipeşti file;

Un gând major, suprem, cu risc de avalanşă

Dacă nu e prezentul mereu stăpân pe manşă.

Prezent în care cred puternic, arzător,

Reper constant și trainic, supravietuitor;

Mai cred în țel comun, în palme adunate

În rugăciune simplă și iertare de păcate,

În ochii care știu că suntem trecători

Căci fără de trecut, nu este viitor.

Mi-e lege azi cuvântul ce face ca de-o vreme

Să cred iar în iubirea cea fără stratageme,

Simplificând silaba și litera amară,

Privind cu fericire la tot ce mă-nconjoară.

Că-i Dumnezeu sau taină, sau doar astrologie,

Eu cred. Și atât. Și-n mine-i o mare bucurie!

Cuvintele impuse ce s-au vrut vedete sunt: numere, diamante, minut, lege, major, avere,fals,negru, esenta, supravietuitor,risc, termen.

Etichetă: avere

Prezentul

Cred