N-am vorbe, n-am stânci căzute-n jurul meu
Sub forma unor mari cuvinte,
Am doar o pană, fulg pribeag,
Ce cade înaintea ta
Să-ţi facă drumul lin,
Căci vreau
Şi simt.
Nu te ating! Am palmele strânse
Şi atingeri de azi uitate
În atingerea de ieri,
Continuă, vie,
Ce curge lin,
Aidoma celei viitoare.
Sărutul meu cu patimă şi tremur
Păstrează gustul tău sălciu
Şi bărbătesc;
Mirosul tău de iulie,
De vară,
Ce mi-l doresc
Între o boabă de cafea
Și-un strop de alcool.
Tu mă seduci cu un cuvânt
Si o frunză de tutun,
Prea simplu, dar cu atât efect!
Te prind în mine
Cu ace fine de smarald,
Şi cum mă mişc,
Cu tine-n gând,
În inimă şi trup,
Înţeapă acul,
Sângerez un pic,
Dar nici nu simt,
Căci eşti acolo,
Cicatrizând pe loc
C-un ac ce e-nroşit în foc,
Foc de iubire…
A noastră.
