Am o inimă. Una doar;

Uneori, e rece şi goală,

Și doar fiziologic funcţională.

 

Alteori, o împart

În patru, firesc,

În zece, generos,

Pentru fiecare om frumos.

 

Altădată, o adun fărâme-fărâme,

Chiar din locul unde am lăsat

Să mi-o dărâme;

 

Deseori, mă întorc cu ea goală

S-o umplu cu ce găsesc pe afară.

 

Apoi, prind în ea, cum oi şti,

Niscai sentimente vii,

Unele care se instalează, pe veci,

În toate camerele,

Și anticamerele,

Și inundă totul

Pompând iubire multă

Adunată de la cine vrea să vândă,

Și să dea la schimb

Câte ceva.

 

Într-un final, inima mea,

La liber a dorit să ia.

Iar să nu dea greş, încă o dată,

Și-a tatuat, definitiv, iubirea așteptată.

Acum, bate, cumva, liniştită.

 

Fiţi pe pace –

-e vigilentă,

Și doar un pic aţipită,

Azi!