Cascade de dor agăţat
De candelabrulDin tavanul iubiriiPlecată în croazierăCu vasul întâmplăriiMă cuprinseseră, nepotrivit,În ceas de seară,Când sărutam mâiniDe fată blondă,Rătăcită voitPe puntea aventurii de o zi.Clipeam încet şi des,Cu nesiguranţa omului pierdutÎntr-o amăgire străină de mine,Străină de tine,Străină de noi.Pe frunte,Îmi apăruseră cele doua liniiAle tale,Pe care le-ai găsit într-un jocDe amorŞi le-ai botezatCu numele noastre.Ele au fost, acum,Primele semneCă, încă, eşti aici,Mă porţi în tine,Şi mi-e tare dor.Dar……am fugit!Să-l agăț într-un cui…ispită.Uneori, nici candelabrele taleNu îmi luminează dorințele.Ce să fac dacă sunt doar fumȘi mă ghidez după iluzii?Poate mâine va fi altfel!Poate…Până atunci, îmi port pe frunte linii și….cucuie..
(Seductia…lui, păcat dulce)