Azi noapte sânzienele au înflorit

Să prindă fete dalbe-n păr cunună,

Azi noapte s-au pus vise la rodit

Și s-a privit spre stele și spre lună.

 

Azi noapte, spun legende cu parfum,

Fecioare despletite au făcut horă,

Unii mai zic că le-au văzut în fum,

Iar alții că pădurea le adoră.

 

Și mai zic unii că e dans străvechi,

Că-i musai să te faci că nu le vezi,

Că-s iele care umblă în perechi,

Și fură graiul dacă-n joc te pierzi.

 

Că te atrag cu trupurile lor de zâne

Și se închină ca-ntr-un ritual,

Că poți să nu apuci ziua de mâine,

De taina lor o strigi, ca-ntr-un semnal;

 

De vezi fecioare care par mirese,

Și uiti de Sânziene și de jocul lor,

Ești parte dintr-o lume cu miresme,

Alesul nopților cu taină ce te vor.

 

Se zice, dacă scapi de-a lor îmbrățișare,

Viața-ți va fi marcată de frumos,

Și că vei face muncă creatoare,

Dar vei purta în tine un oftat duios.

 

 

Nu știu dacă-i legendă sau doar fantezie,

Știu însă că hrănim imaginații,

Și Sânzienele se ascund în poezie,

Iar în cuvinte chiar sunt incantanții.

 

Azi noapte, multe dorințe au urcat spre cer,

Și flori gălbui s-au așezat cununi,

Iar azi, văd oameni surâzând ca-ntr-un mister,

Păstrat în două stele, în alte lumi,

 

…sperand la împlinirea lor.