Mărgăritare versificate

Moș Crăciun ne vede

Moș Crăciun...ne vede
Moș Crăciun…ne vede
Moș Crăciun…ne vede
Vă văd pe toți, cu mic, cu mare,
De aici de sus, de aici din zare,
Văd ca nu simți povestea plină
Că nu-i dai timpului Lumină,
Și că tu crezi că nu exist
Căci n-ai primit, de ani, nimic.
Dar spune, sincer, tu chiar crezi?
Altfel mă-ntreb de ce te pierzi
Doar memorând ce n-ai atins
Când dar ți-am fost, și nu în vis,
Când am venit cu sănătate,
Cu bucurii nenumărate,
Când ți-am pus steaua nopții-n frunte
Și îngerii să te sărute,
Să nu mai simți însingurare
Ți-am trimis liniște și tare
Te-am purtat cu mine,
Și în povesti, și prin destine
De oameni ce-or simți la fel;
V-am făcut glob și cântecel.
 
De nu mă credeți, vă îndemn
În zurgălăi sunteti toți ghem
Și-n sunetele ce răzbat
Am prins iubirea voastră-dar.
 
Acum, vă-ntreb, nu e mai bine
Să fiți voi darul din mulțime?
Să fiți chiar globul luminos,
Să auzi un mulțumesc frumos?
 
Ei, să ma-ntorc, vă văd pe toți
Și pe la geamuri, pe la porți,
Puneți beteala și lumină
Moșu’ vă pupă, o sa vină
 
…măcar c-un vis ca de Crăciun,
sa fiți din nou copilul bun,
 
și-apoi vă plimb …prin lumi de oglindă
cu darul inimii …colindă!
 
Dragilor, va doresc să-l primiți pe Moș Crăciun cu inima senină, chiar dacă nu aduce decât un gând bun! Eu va doresc sa aveti sarbatori minunate cu cei mai frumosi oameni alaturi si in gand! Craciun fericit si la multi ani!
 
Mărgăritare versificate

Nu uit nimic

insira-te

Eu nu uit că sunt mică;
Nu uit că nu însemn mai mult decât un fir de praf,
Nu uit că port litere în suflet
Și că, de o vreme, visez în fraze pompoase.
Nu uit că sunt albastru înnoptat în inimă durută,
Nedat luminii, scos de prin penumbră,
Pe când culorile nu însemnau ambiții
Și nici nuanțele nu se-așezau în patimi.
Nu uit că am căpătat toate acestea
Într-un botez cu apă vie,
Nu uit că aș putea rămâne stearpă,
Că ar fugi din mintea mea cuvântul,
Si ca nu mi-aș reaminti ce dar am avut.

Nu uit ce bucurie am primit
Pe când eram, ca acum. Nimic.

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Drogul dragostei

Domnul doctor, denumit Doctorul Dragoste – datorită delicatelor direcţii dobândite din doua desene despre dorinţă –  doreşte deschis dosarul, descris destul de dubios de doi domni doctoranzi. Desluşind dogme diferite, dar descumpănit de desişul documentelor din dosar,  drămuieşte două dimineţi diferite, de desprindere din dansul datoriei de doctor. Deduce, din declaraţiile defăimătoare, daunele dobândite de deformarea decretului dat;  domnii doctoranzi demonstrând defect definiţia dragostei dăunătoare. Desenul de dragoste din dosar demonstra dependenţa decentă, destupată. Depresia din dragoste deriva dintr-o deprindere dereglată, datorită dominaţiei dorului deturnat de devalorizarea dragostei dozată diferit.
Depoziţia dădea drumul doctrinelor documentate destul, deturnând divinizarea dincolo de Dumnezeu. Dispreţul doctorului depăşea divergenţele; desaga documentelor devenea dinamită, dar dimensiunea dosarului dispărea datorită dilemelor. Dicţionarul dragostei desenat de doctor devenea dezbătut doar din discriminare. Datoria devenind dispozitiv descuamat de diferenţele dintre doctori. Dragostea demonstrată dobândea domeniu domesticit de dorinţe drepte, dornice de desert duminical, de drog dual; duelul dormind  dincolo de drame, dincolo de dogme, dincolo de dozări de dispreţ. Doar discipolii dragostei dărâmau domeniile delimitate de dirijori dubioşi. Doar dragostea devenea dopajul dominant, distincţia dorită de dicţionarul doctorilor de dragoste.
Despre dragostea din documente doresc dezicere, dar dragostea dobândită de drag dă, dincolo de despicare de doctrină, drog demenţial. Drogul dragostei.
doctor
Drogul dragostei, dar de dar..

 

Textul e înscris în duzina de cuvinte din cadrul clubului psi, şi în tabel veţi găsi scrieri mai inspirate decât aceste „d”-uri care s-au vrut poveste, nu înşiruire de cuvinte.

 

Mărgăritare versificate

Dincolo de mine

Credinţă n-am suficientă,
Nici psalmi nu știu. Crezu-i „de ajuns”;
Agăţ în lacrimi o Lumină
Şi-o prind în palmele cu vină,
Ce-au stăruit, fără să știu,
Pe chipul viu.
 
Doar dincolo de mine e mult soare,
Doar dincolo de mine e speranţă.
 
Nu ştiu s-adun nimic,
Nu pot să învăţ,
Uitatele poeme, rânduite
Să aducă linişte sau spor,
Să-mi pună-n inimă o punte
Doar recitind
Pe albastru-i strop.
 
Am renăscut din călimară,
Am recitit din amintiri,
Am adunat din întâmplare,
Din basme vechi, din povești mii,
Si din ceaslovul de pe soba
Copilariei dintre vii,
O rugăciune ca o apă
Ce curge-n mine-mbogățind
Și un răspuns, și o mirare,
Și un final, și-un început,
Pe veci …rodind.
 
Să-mi fie viața o fântână
Cu apă rece, apă bună,
În rostul drumului săpată
Și așezată chiar la poartă,
Să pot s-adap și alte inimi,
Să bea din ea chiar și străinii,
Iar cumpăna să fie ușoară,
Să scoți găleata și c-o sfoară,
Sa bei oricând, chiar ne-nsetat,
Din darul binecuvantat
sursa: pinterest