Perlă stingheră ți-e privirea
Ce cade-ncet pe chipul meu
Care poarta însemne de luptă amara.
Duios imi mângâi fiecare trecere,
Netezești adâncituri, alungi tristeti,
Strangi bucuria intr-un pumn de clipe
Și mi-o daruiesti tot mie.
Te muti pe bucle unduitoare
Și-mi prinzi instinctiv palma
Pe care mi-o asez ca pavază,
De parca aș vrea sa ascund
Trei fire albe, ratacite,
Pe care tu mi le vopsesti, instantaneu, … .. cu iubire.
Uit ca nu mai sunt tanara,
Uit ca nu mai pot sa ma privesc în oglindă
Uit că mi-s straina, uneori.
Tu te incrunti mereu cand spune cineva:
„Ca arat bine pentru varsta mea”.
De fapt, te incrunti la fiecare comparatie nedreapta,
De parca merele ar avea legatura cu perele.
Eu rad de agitatia ta ce poarta-n ea o inocenta nepierduta,
Rad de gandul meu cochet,
Dar si de modul tau apasat
Cand imi spui ca sunt frumoasa,
”Cea mai frumoasa dintre femei”,
De parca le-ai fi cunoscut pe toate.
Simt ca sunt inca tânără,
Căci tu ma porti in iubiri efervescente.
Totuși, eu am sa astept stangacia asta a ta minunata
Și maine, și poimaine, și peste zece ani,
Cand chiar n-am sa ma mai alint.
Am iesit demult din povestea
Știu ca puteam sari peste acest amănunt,
Ceva ce sigur voi incalca, la un moment dat.
