Etichetă: fals

Mărgăritare versificate

Treceri, păreri, dureri

Adriana7 comentarii

Văzând sclipirea lumii
Sau poate doar fațete,
Uitând că doar nebunii
Mai cred că sunt  vedete,

E lesne că în viață
Alegem să privim
Adânc, acolo-n suflet,
Și chiar să ne iubim;

Iar de greșim adesea,
Sau căutăm solutii,
Privind spre lucruri simple,
Nu doar spre revoluții,

Pe orice pisc pe care
Urcăm nemăsurat,
Unii-i găsesc cărarea,
Nu umeri de urcat.

 

Azi, am privit departe
Și am văzut că-n lume
Un adevăr împarte
Pionii fără nume.

Și m-am gândit o clipă,
Privind la ce-i frumos,
Că-s fluture c-o aripă
Iar zborul mi-e în jos,

Căci nu pot să mă-nalț,
Uitând ce port cu mine,
Dar nici nu mă abat
Prin norii cu mărime,

Crezând că toate-s scrise,
Deja, acolo-n stele,
Iar de nu-mi sunt promise
Mă voi topi ca ele.

 

Prefer sa fiu un om
Care a ucis un vis,
Stiu, nu e de bon-ton
Să zici că ai ucis!

Dar astăzi poți fi sus,
De vrea doar Dumnezeu,
Dar de nu-nvăt nimica
Aș da din nou de greu.

 

Rămân doar în plutire
C-un fâlfâit puternic
Și-mi scutur a mea fire
De moftul șovăielnic.

Punând treaptă cu treaptă
Spre liniștea din mine,
Aș mai deschide-o poartă
Respectului de sine.

 

Și totuși, mă întreb,
Când doar ce-am tras zăvorul,
De ce oamenii fierb,
De ce încing motorul,
Și duc spre false piste,
Cu jumătăți de pas,
Concluziile triste
Ce n-au nici trup, nici glas?

 

Nu-i chip sa înțelegi,
Mâinele-ți-e în umbră,
Dar știu că sunt gând liber
Și mie o sa-mi ajungă!  
Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Cred

Adriana16 comentarii

Dacă nu ar fi oameni în jurul meu, pe fb, care să mă tragă de mânecă, când și când, nu știu dacă m-aș mai întoarce pe blog prea curând. De spus-scris…aș avea o grămadă, nevoie mare, dar timpul și starea de sănătate îmi sunt puțin dușmani. Cui nu sunt, însă?! Multe se întâmplă în realul meu, doar dacă aș lăsa însemnări despre cățeii mei bucluc și mi-ar ieși de un articol zilnic, sau de acțiunile soțului meu în ceea ce privește Harghita și Covasna și zău că nu aș duce lipsă de material! Scriu duzine de cuvinte pe care uit sa le așez aici, inventez jocuri de cuvinte pe care le pitesc pe foi și îmi scriu gânduri nepotrivite ochiului public în loc tainic. Ri-si-pi-re. Stiu, dar mi-e bine așa.

Și pentru că tot vorbeam de duzina de cuvinte, iar azi am văzut că Eddie a și pus noua provocare pentru săptămâna viitoare, și pentru că Dana, omul meu cu aripă ocrotitoare ce nu mă lasă să dispar din lumea asta a blogurilor, m-a rugat să cuprind cuvintele într-o încercare de poem, pornind de la comentariul lăsat de mine la poezioara ei ”Numerologie”, uite-mă cu versurile mele ce au stat pitite pe pagina de fb, intr-o notiță. Mulțumesc, Dănuțo pentru tot și succes la Superblog.

                                                          CRED

Cred și atât!, spuneam deunăzi;
Cred în a mea viață, în legi nescrise, vii,
În Dumnezeu și atom, în fiece celulă,
Cred în destin și soartă, în soare și în lună,
În astre și în stele, în numere și drum;
Cred în miracol simplu, iubire și parfum
Adus încet din vise, pe când credeam în frică
Și îmi vedeam de viață, cu pași ca de furnică,
Greșind, trădând, privind fără să sper
Că viața poate fi un simplu giuvaer
Ce-l șlefuiește clipa și oamenii din jur;
Cred mult acum în oameni, privind prin împrejur,
Văzând că din cărbuni ieșit-au diamante
Ce strâng o-ntreagă avere din inimi prea curate.
Mai cred că în esență contează ce iubim,
Cum te împaci cu tine, cum vindeci ce trăim,
Cum treci peste un termen ce pare fals în acte,
Căci tu ai scris povestea ce timpul o socoate
O rătăcire amară, minut cam depășit
De fapte mai concrete, ușoare de trăit,
Și-ți dau pelin pe buze, și negru în pupile
Şi-n cartea ta cu gândul ai vrea să lipeşti file;
Un gând major, suprem, cu risc de avalanşă
Dacă nu e prezentul mereu stăpân pe manşă.
Prezent în care cred puternic, arzător,
Reper constant și trainic, supravietuitor;
Mai cred în țel comun, în palme adunate
În rugăciune simplă și iertare de păcate,
În ochii care știu că suntem trecători
Căci fără de trecut, nu este viitor.
Mi-e lege azi cuvântul ce face ca de-o vreme
Să cred iar în iubirea cea fără stratageme,
Simplificând silaba și litera amară,
Privind cu fericire la tot ce mă-nconjoară.
 
 
Că-i Dumnezeu sau taină, sau doar astrologie,
Eu cred. Și atât. Și-n mine-i o mare bucurie!


Cuvintele impuse ce s-au vrut vedete sunt: numere, diamante, minut, lege, major, avere,fals,negru, esenta, supravietuitor,risc, termen. 
Mărgăritare versificate

Nu vreau nimic, dar…

Adriana14 comentarii
                                                        Nu vreau nimic pentru mine;
nimic din stele,
nimic
de pe pământ,
din vise,
sau cuvinte;
Vreau
doar palma ta
aşezată alături
pe perna mea,
dimineaţa,
când zorii mijesc
către ziuă,
şi noaptea,
când îngerii îmi spun:
somn uşor,
la culcare.
Şi mai vreau
privirea ta
ce m-ascultă,
de parcă,
uneori,
ochii
ţin loc de urechi.
Mai vreau
alintul tău de bine
lângă mine,
pe care-l aştept
ca un om
ce-l recunoaşte
prin alte zgomote
din casă.
Vreau sărutul tău cald,
indiferent de anotimp,
şi cântecul tău fals
ca ton,
dar adevărat
în simțiri.
Nu vreau nimic
pentru mine,
ci pentru amândoi:
vreau ca iubirea sa stea,
în maturitatea mea
copilăroasă;
uitată  în zile
ce vor să plece
într-un mâine,
dar care se desprind
greu
de acest azi sublim,
parfumat
cu noi.
Nu vreau
să-mi port paşii
nici spre ieri,
măcar.
Prezentul îmi e suficient,
aşa cum
tu îmi eşti de ajuns
şi mă faci
să nu vreau nimic
pentru mine,
nimic altceva…
decât…pe tine:
întreg,
tot,
complet,
simplu,
savuros,
şi gustos,
şi frumos,
cum eşti
doar tu!