–De ce crezi tu că sunt frumoase româncele!
– Au sămânța bună! Sunt sădite de Dumnezeu, udate cu grija neamului și înmulțite pe câmpuri răsfățate de soare; sunt binecuvântate cu iubire, lovite de furtuni de griji și de dorințe de a răzbi încât rămân mereu ferme, drepte, dar feminine; sunt Doină și hohot de râs; sunt pline de cunoașteri, ca și când au citit cărți cu ritualuri străvechi; ard în hore cu ritm știut, trecut prin inimi, de la una la alta, într-o recunoaștere cu roșu în obraji, ca un mac în lanuri coapte, într-o măreție absolută!
–Mamăăăăăă! Tu, glumești, nu? Parcă-mi citești din psalmii bunică-tii! Pfui.., mă pui pe gânduri!
–Știi că bunica a murit la 9o de ani? Bunicul la 97! Niște titani! Nu pot socoti cât ar fi avut acum, dar mulți, tare mulți!
-Normal, are mătușă-ta, mintenaș, 80!
Doamna, căci așa o numim noi pe mătușa, una dintre surorile soacrei mele, e medic vestit într-un oraș celebru. O persoană cu un Farmec aparte. Și acum e prezentă în clinica personală, pe care a condus-o până mai ieri, cu o supraveghere vigilentă. Are un ten impecabil și cine o cunoaște o bănuiește, mereu, de înfrumusețări chirurgicale. Nimic mai greșit. Gena asta longevivă, cu taine prinse ghem în sufletele de copii amărâți, de odinioară, ar fi cauza unei aparente tinereți. Mereu m-a intrigat, atunci când se generalizează o anumită tipologie de frumusețe, că ne apar în minte doar fete tinere, doar chipurile acelea perfecte, născute din sămânța de care vorbea soțul meu, sămânța neamului cu origini curate. Cu o cămașă albă pe ele sau cu o ie de soare și viață, nu le-ar trebui nimic mai mult decât a ști niște reguli simple de îngrijire, căci nimic nu poate fi mai frumos decât tinerețea, orice accesoriu e doar o completare și, uneori, din neștiință, nici acela reușit.
Și atunci auzi: ce româncă frumoasă! De parcă, cuvântul „româncă” e ca o coroană de regină a frumuseții, primită la naștere de fiecare femeie de aici.
Aveam 20 de ani, eram scoasă la restaurant și primisem un șnițel mare și cartofi prăjiți. Râdeam și mă bucuram de ospățul ăla, cu dezinvoltura vârstei. Nu-mi păsa de treceri și ofiliri. La masa vecină, o femeie, care ar fi avut vârsta mea de acum, capta toată atenția din jur. Strălucea. Avea tenul alb, perfect, cu niște riduri aproape invizibile, în jurul ochilor, dar cât să îi dea noblețe și nicidecum apăsare. Zâmbea cu o căldură și o mulțumire de sine pe care, acum știu, i-o dădea familia din jurul ei.
Am șoptit încet: „Ce femeie frumoasă!”
Bărbatul de lângă mine mi-a tăiat exaltarea: „Tu vei fi și mai frumoasă la vârsta ei!”
–Ce prostie, am replicat eu amar, de parcă aș ști!
Am văzut-o ridicându-se și am urmat-o, hipnotizată. În baia restaurantului, parcă de nicăieri, a scos, ca într-o vrajă, un recipient pe care scria Gerovital. M-a marcat nespus gestul ei. Nu aș fi cărat după mine o cremă, pe vremea aceea, nici dacă mi se garanta că doar așa voi rămâne frumoasă veșnic. Cine avea timp de gândul ăsta? Priveam, însă, crema aceea și îmi părea spumă de lapte cald transformat în elixir de iubire reciprocă.
Aveam să aflu că și Doamna, mătușa, cea care ne aducea, drept cadouri, nuci, alune și semințe crude, căci pentru ea uleiurile esențiale din semințe sunt aliați de nădejde în lupta cu timpul, avea obsesia folosirii produselor cu farmec. Aproape vegană, cu grijă pentru băutul apei corect, nu-și lăsa pantofii ei cu tocuri înalte, dar groase, niciodată, iar fața mereu îi era împodobită de un surâs de Monalisă. Normal, că idolul ei era dna Ana Aslan, și nu de puține ori îi cercetase modul de viață al ilustrei noastre. Capricoarne amândouă, probabil, aveau ceva din rigoarea aia care ți-o dă zodia și destinul cu aripi folositoare pentru oameni, una aducea prunci, alta față de bebeluș și speranță de viață cu tinerețe veșnică.
Când i-am dăruit noua gamă Gerovital Plant, în ianuarie, de ziua ei, mi-a zâmbit cu îngăduință, ca și când îi refăcusem stocul de produse. Mi-a povestit atunci, cum, pe vremea războiului, maică-sa, lăsa la macerat niște ulei presat de ele, cu niște fire de busuioc și cimbrișor și cu el le ungea fețele bătute de soare. Aduna, mai apoi, petale de mac și le strângea în săcuțuri de pânză, să le poarte ca de deochi; știa unde e apa bună în sat și pe aceea le-o dădea de băut cu ceaiuri descântate si doar de ea știute. Bunica cunoștea taina plantelor, iar atunci, îmi era împărtășită prin vorbe șoptite.
-Tot raiul ăla e acum într-o cremă, și nu orice fel, ci Gerovital Plant, exact cum este crema antirid revitalizantă cu SPF 10, de exemplu, și, după cum observi, tot uleiurile esențiale au rolul lor calmant și vindecător, Adriana! Ulei organic din petale de mac, zici ca e poezie pură, replică ea citind despre cât de multe principii active au ingredientele produselor din fața sa. Dar secretul tinereții nu e doar crema, ci tradiția, continuitatea, inovația, siguranța și compatibilitatea cu ceea ce folosești. Uită-te la mine, eu nu trăiesc în trecut decât pentru a ajuta, cu ce am adunat, oamenii din viața mea, dar mereu sunt adepta noului, căci asta ne menține sănătatea frumosului din noi. Să ai grijă de unde îți cumperi alimentele, cu cât mai nepoluate, cu atât ești mai sănătos. Așa și cu frumusețea; e nevoie de ceva care să nu facă rabat la calitate și principii, dar să respecte vremurile, încercând să ne protejeze și să ne ferească trecerile de alergii fără sens. Uite, folosesc pentru păr un produs din această gamă și mi-e dor de mama când îi simt mirosul.
Știam ca avuseseră o relație încordată, dar nu era momentul să scot secrete tainice la iveală. Nu mi-am pus atâtea întrebări despre produse niciodată, așa că le-am studiat, puțin, aerul inovator. Eram uimită să aflu ce gamă largă aveau și, deja, fremătam după o cremă nutritivă.
–Tie ți se potrivesc perfect produsele acestea, continuă neîntrebat soțul meu, trezindu-mă din aduceri aminte. Tu ești macul meu, românca mea simbol, doar că, într-adevăr, pentru tenul tău sensibil, oricâtă apă te-aș pune să bei, acestea ar avea rol vindecător. Iar pentru buclele tale, cele care te reprezintă cel mai bine, cred că șamponul hidratant ți-ar fi de folos, și ar deveni secretul frumuseții tale!, bombănea uitându-se cu mine peste site-ul pe care-l tot frunzăream de ceva vreme.
–Dar folosesc Gerovital Derma3+; eu cred că te încântă macul ăsta și vorbele mătușii, deși și eu abia aștept să le încerc. În plus, de când te pasionează pe tine astfel de discuții?
–De când trăiesc cu tine, și văd că nu te abați de la ceea ce numesc eu farmec-nepereche. Nu degeaba au atâta vechime. Tu nu vezi? Alții s-ar plafona, s-ar mulțumi cu ceea ce au deja, dar ei rămân cu farmec peste vreme și vremuri. Parcă o văd, dintr-o stea, pe d-na Ana Aslan zâmbind!, spuse omul meu care crede mereu că „tot ce-i românesc nu piere”, ba, dimpotrivă e cu „nume și renume”.
–Și totuși, aia cu frumusetea româncelor nu am concluzionat-o. Ne-am plimbat prin neamul tău, prin amintirile mele, prin gîndul meu că femeia româncă nu trebuie sa aibă, doar, 20 de ani pentru a fi frumoasă!
-Chiar așa, ce tu ai? Și uite ca există frumusețe și după 40 de ani.
-Mai pune câțiva, că-s mult mai mulți..
-Nu mai pun, mai iau, dacă nu mă crezi, mai privește, o dată, fotografia asta, actuală, și nu mai întreba, atât, de ce sunteți frumoase!
–Sunteți pentru că nu vă pierdeți identitatea, nu vă scuturați de filonul ăla moștenit din naștere, și sunteți și cu ajutorul unor produse românești care ne fac cinste și renume și dincolo de granițe. Eu cred că aceste creme fac frumoase si femeile de „dincolo”, de tot bâjbâie ele că se dau „cu frumusețe de româncă” Asta era! Mă amuză gândul că semințele de mac pot adormi simțuri, dar petalele lor, puse într-un tub special, de cei de la Farmec, sunt, acum, secretul inovațiilor pentru frumos. Norocoaselor! Românce norocoase că au Farmec în țara lor și pe care-l fac cunoscut peste tot, pentru că au creme izvorâte din sămânța neamului!
Îl privesc, zâmbind. Prea crede ce spune, și îi mulțumesc pentru implicare. Eu îmi prind mac pe mâini într-o spumă albă de lapte cald, de acolo, din toaleta restaurantului de pe vremuri, și-mi sună în minte: „Tu vei fi mai frumoasă ca ea!”
Ar fi timpul să cred asta, deși vă dezvălui că port cu mine o astfel de cremă, oriunde m-aș duce. Poate repet istorii. Multumesc, Farmec! Mulțumesc pentru tot frumosul din jurul meu, pentru fiecare întâlnire cu femeile care te cunosc și care te poartă pe chip, indiferent ce ar face, ce ar spune, ce ar scrie, unde s-ar duce și pe cine ar învăța despre frumusețea românească.
Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba nr 4.
