Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Schimb: Eu sunt foc, și tu ești apă/Devin apă, și tu foc

Poate n-am iubit destul,
Și nu știu eu cum să fac,
Tu ești strigăt, eu sunt dramă,
Tu ești rost, eu sunt păcat.

Nu cred că pe vorbe rele
Poți clădi un colț de timp,
Trandafiri sădiți în stele
Nu vor înțepa nimic.

Tu mă știi cu amănuntul,
Eu mai sar câte-o etapă,
Suntem unu lângă unu,
Eu sunt foc, și tu ești apă.

Se învârt rotițe multe,
Anii trec, de parcă-s rupți,
Când o ceartă se ascute,
Devenim, deodată, muți.

Viața e o strategie,
Și sclipire cu măsură,
Comedie, tragedie,
Dar noi doi, o aventură.

Nu știu ce vorbesc acuma,
Poate aflu într-un final,
Eu scriu versuri, tu cânți lumea,
Tu ești plus, eu un egal.

Dar în toate adunate,
Suntem ca la loz în plic,
Toate-s necâștigătoare,
Iar câștigul nu-i caștig

Dacă mergi pe bâjbâite,
Și te-ncrezi doar în noroc
Și cu bune, și cu rele,
Devin apă, și tu foc.

 

sursa – pinterest
Mărgăritar-gând

Gândul zilei – 2 octombrie 2017 – vâlvătaie inofensivă

Dacă un cuvânt de-al tău atinge fitilul altuia, la fel de încins, să nu te miri că apar incendii. Totul e să nu dai  de vânt, sau să nu-l ațâți, că devine catastrofă și  e greu de stins. O vâlvătaie nu e un capăt de lume și nici nu rămân tăciuni prin ea, iar oamenii nu-și numără pagubele sufletului. Restul se uită ușor!

 

vâlvătaie
vâlvătaie

 

 

Mărgăritare versificate

Un pumn de clipe

Un pumn de clipe:
Lacrimi de foc aprind felinare
Ce stau de veghe pe aproape,
Pe piscuri de humă, pe turnuri de fildeş,
Pe urmă de lună ce coboară în strană
Să vestească luciri de icoană.
Lacrimi de ploaie adusă de vânt,
De vânt de schimbare şi urmă de aripi
Ale păsărilor mute ce stau în Înalt
Şi tac, dar le simt cântările-n suflet
Că-s multe şi le aud ca pe ultimul sunet.
Lacrimi de oţel netopit am în ochi
Şi-s pline de focul metalului copt
În inimi cu vise, în timp ca de jar,
Ce ard amintiri în tăciuni ca de soare
Nenorocul zâmbind ca o flacără mare.
Lacrimile nu mai sunt ce știam
Nici poveri dulci amare, nici bobițe de rouă
Nici ploaie de mai, nici fluturi de nea
Nici vise reci ce mă ning înflorat
Sunt doar boabe sărate ce cad, adunat.
Nu-mi adun bucuria printre alte frânturi
Nu-mi pun peceți dure pe inima-mi strânsă
Culeg tot ce am strâns într-o trecere goală
Și prind ce-am sădit – lacrimi, schimbare, folos și alint
Cuvinte ce au fost, cuvinte ce cad și te mint.
Când se mișcă macazul dintr-un arc peste vreme,
Mulțumesc lăcrimând nu de-a timpului grijă,
Tot ce vine primesc, adormind liniștit
Treceri fine de om, descântând amintiri,
Pumn de clipe ce-au fost, pumn de clipe ce-or fi,
 
Astăzi, mâine sau cine știe când om vorbi…
Dar lacrimile să fie musai… de fericire
 

 

Înșiră-te mărgăritare- pumn de clipe
Înșiră-te mărgăritare – pumn de clipe