Azi am văzut un om rău. Un om rău care zâmbea frumos.
-De unde stii că era om rău?, m-a întrebat cineva;
-Păi, omul e vânător! Când vânezi, omori suflete!
-Tu n-ai fost vânător niciodată?
-Hmm, am fost! Am fost de câteva ori, dar am o conștiință ciudată, nu-mi dă voie să mă bucur de vânătoare!
-Atunci, nu ești rău!
-Ba… sunt!
„Nu confundați cinstea cu corectitudinea.”, zicea Țuțea
-Nu uit nici eu, la orice urâțenie primită, mi-amintesc de urâțeniile mele și anulez efectul!
-Și te ajută?
-NU! Dar mă gândesc că poate trimit ideea mai departe și ajunge și la vânător!
-Crezi?
-Sper!
-Și dacă ar ajunge? Atunci știu că nu se bucură de vânat!
-Dar va mai vâna?
-Sigur, nu se poate abține!
-Tu, ce faci? De ce mă ții de vorbă? Nu vezi ce forfotă e în jur?
-Psss, taci! Când e forfotă mare, se vor naște tăceri adânci! Atunci să vă văd!
-Am uitat să te intreb: Cine esti?
-Cum cine? Un alt vânător!
