Iar în sclipire de omăt, bijuterie necerută,
Ți-e nunta azi, cu păsări lăutari și väntul dirijor!

Firavă clipă de cleștar a dăruirii abisale,
Să-ți fie sărbătoarea nunții tale!

Ce amăgiri de vorbe se pot naște în cuibul vieții noastre,
Când sunt căderi abrubte, dar încă poți renaște:

Cei dragi vor inventa o lume nouă,
Să îți arate că pe-acel drum ….nu-ți plouă!

Pășește, așadar, prin clipe de cleștar,
Nu te lovi de-un zâmbet înghețat de omăt nou,
S-a intamplat și altora, și altădat’:

Sunt, însă, inimi ce-ți vor ține, tot mereu, de cald.

E de ajuns..