Au trecut și macii,
De prin lanuri blonde,
Până și cicoarea
S-a ascuns în holde,
Buruieni de seamă
Stau pe ghimpi și-n loc,
Pitite în umbra
Nopților cu foc,
Îmi adorm poeme
Printre spini și spice,
Poate așa însomnite,
N-or să mai despice
Înțelesuri fade
Și tâlcul din ele,
Se vor înghimpa
Versuri mititele.

Am ratat și poza,
Cea îngălbenită,
Rapița-i istorie,
Chiar de e vestită,
Poate, de acum,
Să m-așez în soare,
Hai, că m-ați crezut,
Vorbeam de-a lui floare;
Și de prind vreun câmp
Care mă așteaptă,
O să-i dau tribut
Poezie dragă,
Îl voi îmbuna
Să îmi lase vie
Frumusețea toată,
Numai, numai mie.
Și să se prefacă,
Pentru un minut,
Că nu e minune,
Ci e doar un câmp
Care mă așteaptă,
De când erau maci:

-„Știi, ceva, tu vino,
Sau mai bine taci!”