Eu mă cuprind cu palma într-un amurg de gând,
mi-e inima pisică care își toarce visul,
în albul prins pe margini de clipe care ning,
cuvintele oftează-n tăceri ce poartă abisul
….toamnei.
A lumii stea îmi strigă anotimpul stins
în neștiuturi, necuprinsa înrudire,
desprind din ea, încet, un roșu nepromis
și îl rotesc pe inelar ca-ntr-o zidire,
..cu toamna
Pe buze am dulcețuri ce alină,
în clipe care plâng căderi și amare urme,
îmi conturez o hartă-n a mea vină,
redesenându-și pașii dintr-un timp cu nume,
de-o toamnă.
A toamnei sunt predestinată preumblare,
aramă caldă scursă-n galben rost,
a așteptare mi-e anotimpul ce rămâne,
al cerului vărsare într-un… strop
de toamnă,
…de frunză, de inimă, în inimă.
Doar pentru mine.