Mărgăritar publicitar

Stagiunea cu numărul 17

Sunt evenimente  pe care mulți oameni le doresc a le reîncepe de când  vreo ediție tocmai se încheie. Despre cele repetabile vorbesc. E ca stagiunea unui teatru, se termină ultimul spectacol, toți își zâmbesc,  se strâng mâini, se privesc în ochi, răsfoiesc amintiri, povestesc despre, contabilizează stări, emoții și tot ce s-a adunat în acel timp, dar deja sunt cu mintea la următoarea reprezentație. Sunt și oameni-actori care jură că nu vor mai juca vreodată în piesa aceea obositoare, dar asta până li se flutură sub ochi programul celei viitoare. Unii chiar renunță definitiv. Alegeri, alegeri…

Amnezia e, însă,  pasageră pentru câțiva. Aduna în ea aer de vacanță, ca, mai apoi, spre sfârșit de perioadă cuminte, încep să freamăte de nerăbdare. Până aici totul obișnuit, nu?

Și totuși, SuperBlogul bate la ușă

Da, iar despre asta vreau a vă vorbi,  despre o extraordinară competiție care, de zece ani și 16 ediții, face lumea să devină forfotă și tumult, ambiție și creativitate,  inedit și explozie. Se scrie mult, se scrie bine, se împodobesc prin cuvinte lucruri care altora le-ar părea banale.  Se vine și revine cu drag sau mai puțin drag, cu o curiozitate care se despică în alte trăiri cu fiecare provocare primită. SuperBlogul nu mai e doar un brand deja cunoscut de aproape toți bloggerii, fie că îl iubesc, fie că doar îl salută de la distanță,  ci e o carte scrisă deja. O carte cu multe foi și atât de diversă încât statisticile ei sunt impresionante  –  10 ani de activitate, cum spuneam, 16 ediții, trecându-se în cea cu numărul 17, peste 2.600 de participanti și cu vreo 31.000 de articole în cuprins,  100 de sponsori, branduri  sau colaboratori, să le zic astfel,  iar premii în valoare totală de peste 100.000 euro, plus amănunte care  se descoperă doar răsfoind cartea sau participând la scrierea ei continuă.

Cu ediția din toamnă, toate acestea vor primi un plus de premii, participanți și bineînțeles articole, notate de jurii. Notate mai bine sau mai puțin bine, mai corect sau doar subiectiv,  lăsând bucurie sau dezamăgire, după caz, dar  adunându-se, evident,  la tot ce se va realiza în această competiție, deloc scurtă. Și nu uitați ceva, în urma articolelor voastre puteți prinde colaborari cu diverși sponsori și nu e musai să faci parte dintre cei care au luat punctajul maxim.

Ediția de toamnă cu numărul 17

Da, SuperBlogul durează între 1 octombrie – 1 decembrie 2018, iar  bloggerii vor deveni extrem de creativi în probe pe teme dintre cele mai variate, inspirate de domeniul de activitate al sponsorilor, de la îmbrăcăminte și accesorii, filme, ștampile, piese auto, produse pentru un stil de viață sănătos, domenii web, până la oferte turistice și servicii financiar-bancare, proiectare rezidențială, certificare energetică, materiale de construcții, servicii pentru domeniul HoReCa, echipamente medicale. Unii sponsori au mai fost, alții au vrut să fie alături la această aniversare, cu numărul zece, a competiției. 10 ani de când se îmbină creativitatea cu reclama și cu partea artistică, într-un concurs care  nu are cum să nu te marcheze după ce ai luat contact cu el, măcar o singură dată. Nu neg faptul că sunt extrem de curioasă cum vor reuși bloggerii veterani să găsească un suflu nou  pentru sponsorii cărora le-au oferit, deja, destule linkuri și subiecte  diverse. Dar na, sunt sigură că ne vor surprinde și de astă dată. Noutatea acestei ediții constă și prin faptul că bloggerii care au deja trofee câștigate pot participa, acum, la maxim 5 din totalul de 28 de probe sau câte s-or aduna până în final.

În fine, nu sunt adepta datelor înșirate într-un articol, (deși tocmai fac asta pe alocuri), date pe care le puteți găsi doar răsfoind site-ul SuperBlog unde aveți o mulțime de   informații și recomandări, în interviuri ale foștilor concurenți și câștigători, ale multor sponsori și colaboratori, ale partenerilor media sau bloggerilor parteneri, printre care mă număr și eu. Veți găsi înregistrări de emisiuni, după fiecare ediție, informații despre premii, regulament și tot ce ține de  funcționarea perfectă a acestei competiții, funcționare pe care o au în grijă Claudia Pătrașcu și Albert Budică, pe care îi salut cu drag.

E imposibil să nu găsiți drumul spre succes. Toți porniți cu șanse egale, deși, de o vreme, știu eu că  ideea de creativitate a luat amploare, iar scrisul nu mai e suficient,  adăugarea de filmulețe, fotografii inedite sau clipuri  de tot felul am observat că așază, serios, puncte în plus concurentului inspirat. Dar nu e o regulă, ci doar o constatare. Vă recunosc că fac parte dintre acei care țin minte articole uimitoare scrise de-a lungul timpului, unele câștigătoare, altele nu. Cu siguranță și din ediția aceasta voi așeza în colecția din memoria mea nume și titluri noi. Sper.

Eu și SuperBlogul:

Eu? Eu am avut scena  SuperBlog și pentru mine, în primăvara 2016 când m-am clasat pe locul doi, iar de atunci susțin competiția pe post de blogger partener dar aș face-o și ca simplu blogger, oricând, pentru că am mai făcut-o  și altădată, începând cu anul 2013, de când eu, personal, am aflat despre acest concurs.  Am ales, recunosc, o simplă reprezentație, dar sunt mulți dintre cei care numără stagiuni destule. Unii chiar spre acest număr zece, care  însoțește atât de strălucitor numele SuperBlog.

Am aflat că v-ați înscris mulți, poate de aceea  vin atât de târziu cu susținerea mea,  căci marea majoritate, deja,  a dat semne de bucurie și  de entuziasm, acelea de care vorbeam la începutul articolului. Asigurați-vă că nu veți abandona. Mulți sunt la start, mult mai puțini finaliști. A fi finalist nu e puțin lucru. Înseamnă muncă, timp, înseamnă să rămâi acolo, chiar dacă rezultatele nu mai pot fi schimbate. Pe podium sunt doar trei, chiar dacă au  mai mulți același punctaj – citiți regulamentul. Cu toate acestea, dacă mai există cineva care să nu se fi înscris, poate citind aceste cuvinte se va hotărî să participe. Vă zic că merită bifată și această experiență.

De vreți să fiți actori sau doar spectatori susținători ai prietenilor voștri care scriu vă invit la teatru SuperBlog, stagiunea cu numărul 17. Scrieți și voi în cartea aceasta care rămâne pe raftul virtual al succesului. Să nu vă lăsati impresionați de dramele de pe grupul SuperBlog; multe sunt doar faze comice sau efecte speciale. Le trece tuturor, repede, când termenul limită de predare al vreunui text se apropie, și bate gongul  la 23.59,  pentru că altfel urmează o penalizare care tare ar conta când punctele se adună.

Și totuși:

 Nu uitați, câștigătorul e numai unul! De el se va vorbi mult.  Doar că orice nume poate aspira la asta, iar dacă nu ajungeți pe podium, asigurați-vă că v-ați distrat sau ați învățat ceva. Ar fi păcat, ca timp de două luni, în care ritmul e presant și creativitatea  deseori pe avarie, să rămâneți doar cu umbre sau, mai rău, cu dezamăgire. În final, la o Gală unde bloggerii uită că au fost într-o competiție,  se va sărbători  închiderea stagiunii cu gândul la următoarea ediție, cea cu numărul 18. Nu mă credeți? Poftiți de a vă convinge!

Eu vă aplaud de acum! Să se ridice cortina!

 

Ei, dar să mai așteptăm puțin până pe 1 octombrie când apare prima probă. Deocamdată, înscrieți-vă aici! Succes.

 

Mărgăritar publicitar

Zvon confirmat – a început Spring SuperBlog 2017

Să nu ziceți că nu ați știut, v-o spun, de data asta din calitate de Blogger Partener Spring Superblog 2017.  Și nu mă refer aici la cei care deja au așteptat confirmarea înscrierilor sau erau la start de când s-a încheiat ediția din toamnă, ci la oricare om care crede că această competiție e doar pentru unii. Ei bine, nu. E pentru orice om ce are un blog și iubește să scrie.
Parcă nu-mi vine a crede că e din nou martie, că e vânzoleală și forfotă, că oamenii se agită în tot felul de lucruri ce le par prioritare. Parcă primăvara asta îmi e cunoscută, parcă nu. Pare la fel. Vânt călduț, raze timide, verde crud, muguri ce stau cuminți și-și așteaptă rândul la înmugurire perfectă, totală; haine mai colorate, subțiri, ochelari de soare, zâmbete, gălăgie, zvon. Zvon? Uite ce face diferența între primăverile mele. Anul trecut era prima oară când nu am mai lăsat ca  zvonul unui concurs, ce părea că mă așteaptă de multă vreme, să treacă pe lângă mine, ci chiar îl transformam în concret, asezându-mă la start cu mulți alții, neștiind că va rămâne în mine, definitiv, ca o pecete a primăverii.
De câte ori rostesc SuperBlog Spring, toate imaginile se aglomerează în inimă și mă poartă prin una din cele mai frumoase perioade din viața mea, când am trăit emoții despre care nici nu bănuiam, când eforturile mi-au fost răsplătite cu o victorie frumoasă; când, dintr-un concurs în care oamenii trebuie să găsească rețeta succesului și să împletească perfect partea creativă cu marketingul, eu mi-am construit o amintire de neuitat.
Da, a trecut un an de la primăvara în care am fost pentru prima dată concurent în SuperBlog. A trecut un an de când am adunat, precum furnica, un punctaj ce m-a clasat pe treapta a doua a podiumului, după ce, surprinzător, reușisem să stau, timp de șase jurizări, pe primul loc. Atunci, m-am bucurat reținut, pentru că era ca o vrajă care se putea risipi oricând, dar acum, derulând ușor filmul meu, știu că am avut și trăit ceva unic. Citeam, cândva, la o superbloggeriță simpatică ceva de genul – „da, a fost momentul meu și mă voi lăuda cu el până hăt..departe”.  Nu mi-a trebuit nimic în plus decât ce făceam zilnic, când inspirația dădea năvală peste mine. Am scris în felul meu. Am fost constantă și credibilă, deși nu știam exact dacă formula pe care o alegeam pentru articol și sponsor era cea mai potrivita.  Sau poate doar am avut…noroc. Insa, nu e cazul sa mai fac bilanțuri.
Realitatea e alta, că am demonstrat ca din prima participare poți fi acolo, unde nici cu gândul nu gândești, aproape de premiul cel mare. Pe diploma mea de participare, însă, nu e notat succesul meu, așa că voi cei care luați startul concursului să tindeți spre premiul cel mare. Învingătorul e cel care rămâne în istorie. Toți ceilalți au trofee de bucurie că au bifat toate probele și că s-au clasat bine sau foarte bine sau că sunt doar finaliști. Și nu e puțin lucru, când se cunoaște faptul că mulți sunt la start, dar puțini sunt pe listă, la sfârșit. Dar dacă mi-a ieșit mie, vouă vă iese, sigur.

Spuneam ceva de zvon. Ei bine, chiar și în liniștea casei mele, printre strănuturi și febră, cu inima ațipită și cu mintea preocupată de starea mea de sănătate, se aude rumoarea unui nou concurs superblogosferic. Dacă nu știți deja, vă invit să vă prezentați la start, căci deja, nu doar că s-au aliniat destui pentru premiile extrem de atractive, despre care puteti citi aici, dar cred ca au aflat și numele primei probe în ceea ce se numește  Spring SuperBlog  2017.
E cu mov, cu motivație intensă, cu atmosferă încinsă, cu bucurie, cu sponsori generoși, care cunosc deja efectul textelor celor care scriu pentru acest concurs profesionist, cu același sprijin intens pe care-l oferă organizatorii – Claudia și Albert, iar peste toate un zvon de Gală, cu vuiet de mare, într-un început de mai, pe 6 mai, mai bine zis, e cel care vă poate convinge definitiv. Da, căci nu e puțin lucru, că după un efort intens, creativ și cu emoții puternice, superbloggerii sa se întâlnească acolo, unde nu e om să nu-și dorească să ajungă, la marea noastra neagră-albastră, unde se  va face premierea, iar cheful se va încinge din nou, ca în fiecare an, după  edițiile terminate.
Dragii mei, dacă aveți un blog vechi, nu nou creat, dacă aveți chef să vă testați creativitatea, să găsiți formula câștigătoare sau doar una armonioasă care să vă ducă printre finaliști, înscrieți-vă, puneți link cu articolul cu care vă anunțați înscrierea și lăsați emoțiile pentru final. Scrieți lejer, fără încrâncenare, căci bucuria scrisului cred că ne adună pe toți în orice provocare.
Eu voi fi Blogger Partener Spring SuperBlog 2017, exact ca în toamna trecută când am fost cu ochii pe texte deosebite și cu inima împărțită între cei pe care i-am susținut de dinainte de a mă înscrie eu ca participant. Voi avea și acum bucuria de a vă citi. Spor la scris și succes!
Zvonul s-a confirmat. Ediția cu nr 14 și-a luat zborul…, bronșita mea m-a făcut să întârzii cu răspândirea veștilor, dar voi știți deja că eu, de fapt, vă confirm că susțin din toată inima SuperBlogul. Fie că e toamnă sau primăvară, două anotimpuri care îmi aduc echilibru și forță! Baftă!

 

Mărgăritar publicitar

A fi sau a nu fi Superblog 2016?

Superblogul. O fi blogger să nu cunoască ceva despre el? Să nu aibă o reacție, indiferent că e de respingere, curiozitate sau nevoie de implicare?
Din nou va fi o  ediție, cu numărul 13.  La cea cu numărul 12 am intrat în joc. Am simțit pe pielea mea tot ce doar bănuiam. Și nu, nu e la fel ca pe margine. Și nici ușor nu e, nici simplu, dar poate avea rezultate surprinzătoare. Nu trebuie să faci prea multe, în prima fază: scrii un articol în care îți anunți participarea – cu ocazia asta vezi și reacțiile celor din jur, dar și explici celor care nu știu că te-a cuprins duhul scrierilor pe temă fixă, cu iz publicitar, completezi un formular de înscriere, citești regulamentul Superblog, apoi primești un mail de confirmare, îți faci cont și te odihnești până la 1 octombrie când începe competiția.
Da, e musai să faci loc tăvălugului ce vine și ține ceva, cam până la începutul lui decembrie, dacă nu mă înșel. Iar când s-a dat startul, după ce vezi sponsorii și încep probele, nu te aștepta să-ți fie ușor. Vei vedea că peste o sută și ceva de oameni vor încerca să găsească modalitatea de a fi cei mai din cei mai. Să găsească abordarea perfectă, să nu uite cerințele, să se documenteze, să nu plece pe prima idee, banală, că sigur o va regăsi și la altul, să nu fie tentant să scrie recenzii ci să fie creativ și să scoată povești extraordinare. Eu am ieșit pe locul doi, dar nu înseamnă că nu mi-am încălcat o parte din ce am spus mai devreme. Dacă în unele cazuri am găsit drumul meu, stilul convingător, spre final …am uitat, iar când am văzut că timp de 6 jurizări am stat pe prima poziție..mi-a fost fatal. Și m-au luat greșelile, inclusiv de scriere, deși, vă garantez, citeam de 10 ori înainte să public. Am scris trist într-un articol, ceea ce sponsorul mi-a comunicat ca sunt companie serioasă, nu „surprize, surprize” și, deși îmi promisesem să nu fac la fel ca un concurent dintr-o altă ediție, din al cărui articol mie mi-au rămas, în minte, niște lacrimi și-un pachet de biscuiți, nu produsul țintă, m-am trezit făcând același lucru. Am exagerat la o probă, luându-mă valurile subiectului ofertant, și..m-am trezit in acele recenzii plicticoase care transformă un articol în bla, bla, bla,  peste care sar toți, mai puțin sponsorii. Deci nu mi-au venit penalizari decat de la cititori, nu și la punctaj.
Nu sunt formule de succes, mi-au spus de-a lungul timpului cei care au caștigat Superblogul. Greșit. Cata vreme ei le-au găsit, sunt. Dar greu de dibuit. Înseamnă muncă, dăruire, cuvinte cheie, fair play, ambiție, perseverență, păstrarea unui stil propriu, încadrarea într-un termen limită, indiferent că tu ai acasă activități care îți cam pun piedici în acest scop. Mie mi-au fost alături cititorii, prietenii, oameni dragi. N-am cuvinte să le mulțumesc nici acum pentru răbdare. Dar dacă vă vedeți singuri, fără comentarii, nu disperați – am văzut articol de 100 de puncte fără niciun comentariu lăsat, nici măcar de către alți superbloggeri.
Și nu uitați, învingătorul ia totul. Și trofeul, și admirația participanților, însă nouă, celorlalți ne rămân multe, dar, mai ales, păstrăm pentru totdeauna senzația competiției, amintirea notelor care te ridică și te coboară, bucuria că ai reușit să te faci vizibil, indiferent de locul ocupat. Pe drum renuntă destui; cei care scriu toate probele sunt finalisti cu patalama și cu daruri de la sponsori. Le primiți la o Gală despre care lumea vorbește ca fiind magică, unde se pecetluiesc prietenii și se împart zâmbete. Uneori și niște bere, se mai adaugă și un dans, un spectacol, o cazare binemeritata, iar după o vreme povestești altora că merită încercat. Nu-mi pasă de cei care spun că se umple virtualul de același gen de articole. N-au decât.  Am și acum un covor câștigat la Diego care mă face să-mi amintesc cu ce poți rămâne palpabil. Și pentru asta nu a fost nevoie decât să împletesc cuvinte noi printre vechiturile inimii. Succes, tuturor!

diego-co

Susțin Superblogul. De pe margine, precum în anii când observam spectacolul din culise. Intrați în joc. Nu e la fel de strălucitor să observi, ci să participi! Veți găsi susținere în organizatori, Claudia și Albert, cei care se ocupă de mersul bun al lucrurilor. Anul acesta va fi și mai interesant, bloggerii parteneri jurizează și cred că o vor face așa cum  văd ei ideea de creație. Presimt discuții până târziu în noapte pe grupul Superblog. Ehehe….
Deja au trecut 12 zile de la startul dat pentru înscrieri, dar pentru că mie anul ăsta 12 mi-a purtat noroc, azi, 12 septembrie…vă invit să cugetați: A fi sau a nu fi Superblog  2016? Să susțin sau să particip? Deocamdată, susțin…

superblog

Mărgăritar publicitar

De pe margine, direct în Superblog Spring 2016

Aud mereu oameni care spun că scriu de când se știu. Norocoșii, eu niciodată nu am știut concret ce vreau. Nu vă închipuiți că am aflat secretul acum, doar că, din 2013, m-a prins duhul scrisului  și nu m-a mai lăsat să plec decât arareori. Mi-am făcut blog, am primit tot felul de provocări, am cochetat cu înțelesuri noi, am învățat de la zero despre zeci de chițibușării pentru armonie și interacțiune, am prins încredere, am pierdut-o, iar am legat-o fedeleș de mine. E evident că  încă mi-e teamă că-mi desfășoară cineva ițele mele încurcate, semn pentru care am tot stat pe margine și am luat notițe.

Si asa observ, din 2013. Primăvară-toamnă eu intru în atmosfera Superblogului dar din loc călduț, nepărăsindu-mi zona de confort. Am ținut pumnii unora, i-am susținut cu toată ființa mea pe cei în care credeam, am lăsat comentarii, aplauze, distribuiri; mă uimeau texte scrise atât de interesant, de nu bănuiai că ar fi articole publicitare. Categoric, mă fascina concursul, dar eu eram infasurata, cum va spuneam, in inchipuiri. Atat de implicata eram, incat am visat-o, fara sa se stie la acel moment, pe Dana Lalici, câștigătoare, am și articol doveditor in acest sens. Dana a castigat, evident, și de atunci am păstrat ceva in mine, inclusiv sucul de scoică, nebunia aia de gând al ei. Doar că, în momentul în care  venea înscrierea, eu renunțam. La fel mi se întâmplă și acum, și, deși e totul scris negru pe alb, încă mă întreb ce aș căuta eu printre oameni care chiar iubesc acest concurs, se cunosc și au continuități despre care  doar am citit sau pot să-mi închipui. Zilele trecute mă bucuram că am învățat să fac un print screen și să-l decupez. Patetic. Evident că îmi vine să fug, amintindu-mi câte imagini cu tricouri haioase, create de voi, am văzut, sau câte ștampile extraordinare invadaseră virtualul, de exemplu. Voi putea sau nu să țin pasul cu cei care au microbul Superblogului în sânge, nu știu. Dar, măcar, voi încerca.

Așa ca eu, Adriana Tîrnoveanu, om al Brașovului, deși am o primăvară provocatoare și câteva proiecte în derulare, îmi anunț înscrierea în Superblog  Spring 2016. Am citit regulamentul și sper să nu mă poticnesc de la început, caci numai cand aud cuvinte precum platformă și f5  deja mă iau depresiile.  Despre susținere, nu știu ce să zic, as cam avea nevoie. Am pierdut multe in acesti 3 ani de blogging și am câștigat altele. Văd la tot pasul discuții despre. Pro și contra, cum altfel. Am fost pe rand in fiecare, deci nu mă mai impresioneaza aspectul. Sper atât să reușesc și eu să fac față acestui concurs, în direct, și nu doar de pe margine. Cred că merit asta. Iar dacă abandonez pe parcurs, nu aș face altceva decât să întăresc cuvintele din prima frază când spun că nu știu mereu ce vreau. De data asta aflăm împreună. Dacă doriți totuși și voi, aici e inregistrarea.

superblog

12. Da, e numărul care guvernează această ediție. Iau prima cifră, doar, de acolo, ca e prima dată când nu-mi pierd curajul pe drum. Pentru cei care mă citesc, și aici mă refer la cei de pe facebook, voi da detalii pe parcurs despre ce înseamnă competiția asta. Eu voi scrie tot un fel de povesti, dar sa vedem daca reușesc sa trec peste faptul ca sunt cam previzibilă și, cine știe, poate chiar voi reuși sa am niște idei arătoase. Dacă nu, n-am pierdut nimic, nici măcar timp. Totul intra la experiență.  Ce să zic? Succes, vouă! Si mie!