Mi-ai dat să beau cognac dintr-un pahar opac,
Degeaba îți tot spun de atâta vreme încoace
Că, transparent, licoarea va trebui să împace
Capricii cumințele; s[-mi fie iar pe plac,

Să pară orice lucru poveste de cristal ;
Tu știi cât sunt de realistă-n toate,
Că vreau mereu întregul, nu jumate,
Mă rog să vezi cum sunt, nu cum îți par.

Când am de-ales între sclipiri senine,
Nu vreau a șterge geamuri, către tine!

Mai bine un ciob curat, deloc opac!
Te rog, mai pune-o gură de cognac!