Seară de film. Singură. Ceai rece descântat de plictiseală. Pe ecranul televizorului, secvență clișeu: curierul, la ușă, care aduce bucurie în ochii unei femei. Buchetul e fabulos. Mda, ca-n filme. Livrări de flori la domiciliu, surpriză plăcută,  semnătură ca o parafă de iubire. Ei, poate într-o zi voi fi în locul ei, cine știe? Dar mai bine uit, așa ceva nu mi se poate întâmpla mie….

Sorb picătură cu picătură. Atentă, distrată, prinsă în singurătăţi frivole cu gust de cireşe amare. Gândurile-mi trec cu repeziciune prin episoade de-a râsu’-plânsu’ şi nu uit, nici măcar o clipă, că sunt pierduta zilelor de duminică ce cad într-o joi. Strivesc între dinţi două boabe de cafea din bucăţica de tort din farfurie. Nu mă împiedic de amănunte şi scot o lumânărică din poşetă. O înfig brusc, cu un gest teatral, uşor dramatic chiar, fiind sigură că, măcar, un spectator am în acel bar în care lumea adulmecă aburi de viaţă efemeră. Să-mi spun la mulţi ani? Să trăiesc? Cui?

Mi-aş fi dorit să mă nasc vara, când florile sunt pline de culori  şi miroase a viaţă, bogăţie şi curaj. Să curgă flori de păpădie peste mine. În schimb, fulguie uşor şi-mi suprim gândul. Ianuarie nu e tocmai luna mea favorită. Toţi încep ani, îşi fac planuri, prind idei noi. Doar eu ştiu că trebuie să mă bucur forţat de o zi ce se ascunde în începuturi. Ale altora. Niciodată ale mele.

Suflu în lumânarea mea roşie şi prind între degete floarea dulce ce ornează tortul meu devenit, brusc, aniversar. Oare asta să fie singura floare primită? Ea îmi va fi singurul răsfăț și punte-echilibru printre gânduri dulci, vinovate şi viaţă cu cireşi în floare? Cine ştie?

Într-o zi, voi avea florile mele preferate, crengile mele de cireş, curcubeu de culori și speranțe, cu roșu prins pe margini, cu alb de zi de ianuarie, iar în dinţi voi zdrobi, nu boabe de cafea, ci arome de iubire împlinită. Voi ști că buchetul de pe masă, pe care-l ating încet, cu grijă, ca într-o vrajă, va fi numai al meu și va ține loc tuturor florilor  pe care nu le-am avut niciodată în aniversările mele de femeie singură.

Să fii născut în ianuarie e frumos, dar total lipsit de strălucirea zilelor de vară când toate femeile din jurul tău își așază, în dreptul inimii, buchete primite de la soți, iubiți, prieteni. Nu știam atunci, că și iarna poate fi colorată prin vreo florărie cu livrare de flori spectaculoase.

Mi-au strâns inima garoafele furate de câțiva prieteni, pe când erau serele Codlea. Eram, încă, o fată tânără și n-aș fi bănuit că timpul trece repede numărând garoafe, singurele flori care se găseau la discreție iarna, câteva frezii și vreun trandafir ofilit înainte de a-l primi. Eram fata lalelor albe și nimeni nu știa asta; iubeam calele ce-mi aminteau de iubiri romantice din filme alb-negru; mi se încorda fața când primeam câte un buchet de trandafiri roșii cărnoși,  dar în cu totul alte ocazii decât în cea a „la multi ani-ului meu”. Mi-aș fi dorit….

Dar pe cine ar fi interesat ce îmi doream eu? Lumea era plină de fete care obținuseră, deja, flori cadou lumea aflase că există curier flori, nu doar prin cei care și-au ales ca meserie să facă lumea să zâmbească, ci prin fiecare om care știe ce fel de floare e femeia lui, ce fel de buchet i-ar strânge, încât să confirme că ea e în fiecare fir așezat, ca dintr-o întâmplare, de vreo florărie în București sau în alt colț de țară. Mi-amintesc de coșul cu lalele pe care mi l-a adus sora mea pe când visele îmi erau cuminți și nu speram la mai mult. 35 de lalele însemnau o lume de basm cu care mă mulțumeam, neștiind că acel număr îmi va purta atâta noroc.

 Continuam să-mi pun întrebări:

Oare ce bărbat va ști despre mine că vibrez când văd buchete perfecte de lalele, cu forme rotunde, cu panglici albe și fără vreun veștmânt protector? Să am eu, vreodată, sultanul meu ce-mi lasă mereu laleaua simbol care să miroasă a viață și a lume caldă împrimăvărată proaspăt, așa cum se întâmpla cu Seherezada în 1001 de nopți? Sau, măcar, un om cu ie descântată pentru povestitoarea din mine?

Oare cine va ști  că aș aduna, ca o mireasă careia îi dai ceva nou, ceva vechi, ceva de împrumut și ceva albastru, un buchet atipic? Aș lua anthurium roșu, noul iubirii nesperate, aș pune câteva garoafe, ca vechiul lor să-mi amintească de fata tânără pe care n-am pierdut-o niciodată, l-aș garnisi cu frezii ce-mi vorbesc de spuma gândurilor împrumutate din vinovății încă gingașe, din orice femeie, indiferent de vârstă, și le-aș lega cu fir albastru de victorie.

Și lumea s-a așezat, și mi-a ascultat gândurile, iar cea de-a 36 a aniversare m-a găsit cu om drag, căruia nu-i păsa că iubita lui e născută iarna. Răscolise florăriile on line, să-mi găsească crâmpeie de iubire așezate-n flori cu totul și cu totul deosebite, pe care nu le-ar fi găsit la colț de stradă. Voia să strige, prin ele, că sunt așa cum am crezut și am vrut, și că ochii lui știu asta, iar inima strigă prin orice fir pe care-mi scrie numele. M-a uimit teribil când, la hotelul unde eram cazați, în București, de ziua mea, am primit un buchet exotic, imens, varianta lux, de anthurium roșu, garoafe și ferigă olandeză,mirosind a eucalipt și garnisit cu apsidistra, într-un efect devastator: ceva nou, ceva vechi și ceva cu gânduri împrumutate din vremuri ce vor veni. Uite că se făceau  livrări buchete de flori la mulți ani în București, flori perfecte, legate cu fir albastru de vrajă. Mireasă fusesem, în acel 35, dar puteam fi, mereu, mireasa colecțiilor din flori de iubire și cu iubire. Să vezi un curier la ușa ta, exact ca în peliculele pe care le devorai în singurătate, înseamnă că oamenii aceștia, pe care vi-i recomand cu drag, sunt regizorii filmelor pe care le trăiți deja și datorită lor.

Multe flori am primit de-a lungul timpului: flori cu „pisici vii”, flori cu prietenie, florile cățeilor, flori de la mulți ani, bambus stelar norocos, ghivece cu crăciunițe zâmbitoare, iriși cu speranță. Chiar nu știu ce flori v-ar plăcea să fiți, nu știu ce buchet purtați în căușul inimii, dar pentru mine acea explozie de roșu din anthurium nu mă va lăsa niciodată să uit că totul e posibil.

De vineri, 25 martie, mai port unul acolo, în suflet, tot un buchet surpriză adus într-un alt moment de „la mulți ani”, de un curier flori. La mulți ani unic pentru prima mea carte, „Nume de cod-Povestitoarea,” iar buchetul pe care soțul meu mi l-a oferit a venit ca  o pecetluire a tuturor lucrurilor care pot primi culoare și împlinire. Tot roșu, cu fir alb pe margine, lalele aduse de om cu ie de poveste. Exact cum îmi dorisem, cândva.

Iar voi, cei de la livrări flori București,  nu uitați că oricât de mult te-ar reprezenta o floare, mereu vom purta în noi buchete din cele primite atunci când ceri un semn și nu știi dacă va veni vreodată. Simt că ați aflat asta, altfel nu ați avea atâtea de oferit, nouă, celor care rămânem căutători de flori pe care le vom presa, mai târziu, în inimă. Cu detalii perfecte, cu ajutor la comandă, on line sau telefonic, prin plăți sigure și oferte generoase, iată de ce ar trebui să alegeți servicii ce par posibile doar în filme bune.

Simt că și voi, dragii mei cititori, veți descoperi lumea florilor proaspete,  lumea care se străduiește să acopere orice eveniment, major sau minor, vesel sau trist, solemn sau firesc; să-ți aducă ursuleți din flori sau doar petale de trandafiri, să-ți așeze cadouri lângă fire de floare deosebită,  floare care vorbeste fiecăruia despre ceea ce este, a fost sau va fi. De ce să alegi servicii îndoielnice, la vreun colț de stradă, cu vânzători care se ceartă între ei, care nu bănuiesc, nici măcar un moment, cât de importantă e clipa ta, când poți alege, ușor și sigur, primind bucurie livrată rapid?

Eu vă las semnul magazinului LivrareFloriBucuresti.ro, de unde-ți poți alege florile, îți poți face propriul buchet și  de unde se poate face comandă de flori din iubire pentru iubire, cu livrare gratuită în București, în orice loc v-ați afla, chiar și într-un hotel, așteptând room service-ul, dar primind  service floral, care te va hrăni cu imagini de film pe care nu ți le va șterge nimeni. Floarea călătoare va fi mereu a ta, oriunde te-ai duce, cu semn de „mi-e dor de tine”:

Floarea „la mulți ani-ului” vostru sper că v-a rămas în suflet la fel de profund. Deși, vor mai urma și alte aniversări cu ajutorul celor a căror siglă v-o dăruiesc:

Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba cu numărul 10.