Dacă nu ar fi oameni în jurul meu, pe fb, care să mă tragă de mânecă, când și când, nu știu dacă m-aș mai întoarce pe blog prea curând. De spus-scris…aș avea o grămadă, nevoie mare, dar timpul și starea de sănătate îmi sunt puțin dușmani. Cui nu sunt, însă?! Multe se întâmplă în realul meu, doar dacă aș lăsa însemnări despre cățeii mei bucluc și mi-ar ieși de un articol zilnic, sau de acțiunile soțului meu în ceea ce privește Harghita și Covasna și zău că nu aș duce lipsă de material! Scriu duzine de cuvinte pe care uit sa le așez aici, inventez jocuri de cuvinte pe care le pitesc pe foi și îmi scriu gânduri nepotrivite ochiului public în loc tainic. Ri-si-pi-re. Stiu, dar mi-e bine așa.
Și pentru că tot vorbeam de duzina de cuvinte, iar azi am văzut că Eddie a și pus noua provocare pentru săptămâna viitoare, și pentru că Dana, omul meu cu aripă ocrotitoare ce nu mă lasă să dispar din lumea asta a blogurilor, m-a rugat să cuprind cuvintele într-o încercare de poem, pornind de la comentariul lăsat de mine la poezioara ei ”Numerologie”, uite-mă cu versurile mele ce au stat pitite pe pagina de fb, intr-o notiță. Mulțumesc, Dănuțo pentru tot și succes la Superblog.
CRED