must | Înșiră-te mărgăritare

Nu accepta să rămâi într-o situaţie distructivă din cauza unui fals simţământ de vinovăție!

Când inima îți pune o bătaie-n plus

Și te-a-ntomnat rugina unui gând,

Când ești o trecere în visul său apus

Și rost pierdut din ciob de jurământ,

Când ochiul cel de sticlă scapără văpaie

Și dă lucire seacă într-un răgaz tocit,

De ai durere veche și parcă te-nconvoaie

Zadarnicia vieții în mersul său topit,

Să-ți porți în tine golul, să nu-l lași la vedere

Ca pe un negru vis cu mărăcini pe poale,

Să-i faci tunel sau luncă, să-i construiești avere

Din lacrimi neprelinse spre alte inimi goale.

Să-mpodobești ce cade. Ce-i dărâmat adună.

În flori cu miez de lume, de catalpa, s-ascunzi

Și fericirea surdă și inima senină

Și să păstrezi secretul adânc, să nu te-afunzi!

Din must sălciu, știut, cu urmă de trădare,

Am dat să bea cuiva, păstrând în mine amarul,

Degeaba am rodit, cu timpul, a răbdare,

N-am mai schimbat nimic, chiar daca am spart paharul.

Sunt oameni care trec prin noi adanc și lasa urme;

În accidentul vieții se strâmbă un șasiu uzat

Al unei clipe ce rămâne fără nume

Și esti surprins ca în victorii multe, tu tot nu l-ai uitat.

Așa că ține golul, plinul, frumosul și urâtul

In seiful cel cu cifru și arunca chiar și cheia;

Va incerca s-o spargă cu indiscretii vreunul

Ce nu o sa-nțeleagă că nu-i a lui…ideea.

Nu am morală, cum probabil căutați.

Îmi port în slove, deseori, frânturi din mine;

Am scos din ușă cuie și poate așteptați

Să zic c-astup și urma cuielor ce vor rămâne;

Sunt, însă, doar o trecere de om anost;

Conștientizez că urma este, va fi și-o port adânc;

Traiesc rodind, sperând să nu mai pot

Să mai bat cuie în viață și dup-un timp să plâng.

Din urmele cu lacrimi adun ce pot și eu

Măcar vreo doua vorbe, vândute..pe un leu!

Să trăiești pur și simplu…e o artă, ferice de cel care reușește asta, realizând că viața e cât o clipă. Un-doi …

Cuvintele duzinei sunt azi: ragaz, trecere, sasiu, daramat, lunca, rugina, vapaie, negru, must, juramant, tunel, catalpa. Cu ele mai pun o urmă de cui. În tabel veți găsi alte încercări, tot la Eddie. Vă invit.

Toamna din mine are freamăt de stână,

Are foșnet de sat şi de cărări cu noroaie,

Dor de-o prispă pe care zac nişte prune,

..minune.. ….aşa,….. la îndemână,

Ce stau la uscat cu o mână de nuci adormite

Pentru un cozonac ce-mi place …fierbinte.

Toamna din mine prinde glasuri de pasăre umblată

Prin câmpuri triste, pe tarlale seci,

Şi bate acum uluci de garduri chinuite,

Ce stau să cadă de vreme şi ploi ropotite.

Se agață de vie culeasă devreme

De parcă s-ar teme.

Toamna din mine sapă doruri şi alinuri,

Are pătură caldă de frunze arămii

Şi pernă din dovleci rotofei.

Are zumzet de grădină cu roade tarzii

Și-mi vorbește de galben, și busuioc

Lânga un foc…

Toamna din mine are brumă şi ceaţă,

Lacrimi din cer, de neîmpliniri uitate,

Are struguri şi ardei roșiatici, uscaţi pe aţă

Lătrat de căţel..alintat ce nu merge la şcoală;

Restanţă-n impozite mari și arogante,

Şi parcă ar avea şi ceva vorbe…. prin spate.

Toamna mea mușcă din gutui ce par zestre

Sau podoabe, în odaia din spate a bunicii,

Se ascunde pe plita incinsa și bate-n ferestre,

Se răsfață c-un tors de pisica in poala;

Acasă mi-e toamna, dar meritat,

De-un an așteptat.

Toamna-n octombrie îmi pare

Dantelă colorata brodata cu aur

Povești înstrugurite cad din mâneci, agale,

Se coc încă mere pe poalele sale

Iar c-o cană de must blând- tulburat

M-a devastat.

Iar de nu știți de ce o port tainic în mine

N-aș vrea să explic, e un dar asumat

E o plată primită pe cand imi doream

Sa las lumii-ntregi, anotimpuri fierbinți

Iar eu sa raman cu arome divine

Din toamna din mine!

prima variantă:

Toamna din mine are freamăt de stână,
Are dor de sat şi de cărări cu noroaie,
Imagini c-o prispă pe care zac nişte prune,
..minune..
….aşa,….. la îndemână,
Ce stau la uscat cu o mână de nuci adormite
Pentru un cozonac care-mi place …fierbinte.

Toamna din mine prinde glasuri de pasăre umblată
Prin câmpuri triste, pe tarlale seci,
Şi bate acum uluci de garduri chinuite,
Ce stau să cadă de vreme şi ploi ropotite.
Toamna din mine sapă-n amintiri înstrugurite,
Are pătură caldă de frunze arămii
Şi pernă din dovleci rotofei,
Prietenii mei.

Toamna din mine are brumă şi ceaţă,
Are struguri şi ardei uscaţi pe aţă,
Are lacrimi de neîmpliniri uitate,
Asanate de iubiri noi, vii, parfumate;
Are paşi de pisică ce toarce în poală,
Lătrat de căţel…ce nu merge la şcoală;
Are restanţă-n impozite arogante,
Şi parcă are şi ceva vorbe prin spate.

Orice-ar avea toamna din mine,
E o toamnă doar, la anul revine,
Şi aduce şi bune, şi rele, căci ştiu:
E aceeaşi toamnă ce-şi schimbă …..doar straiul, târziu.
Și-mi topește în mine arome ce strigă
Alchimista naturii are parfum…de bunică!