De-o dimineață și poate încă o oră,
Nu-i om să nu anunțe cam frenetic
Că a intrat octombrie în horă
Și tu nu știi, că poate ești amnezic.
Și nici nu vezi că raza din fereastră
Zâmbește-a gol și a căldură rece,
Că, poate, din borcanul de zacuscă o să iasă
Vreo zână cu alai să-ți informeze
Întregul univers, ce doarme încă
În vise indigo și întomnate,
Că de nu ești atent, la tine n-o să ajungă
Semnalul că-i octombrie-n cetate.
O fi! E vechi sau învechit, de acuma,
Are mai mult de-o dimineață la activ,
Va fi mai ruginiu și îmi va scrie,
De mâine, chiar cu brumă pe parbriz.
Și va aduce prăjituri cu nucă
Și ceai fierbinte sub o pătură de pluș.
Ce nu știați? Octombrie-i pe ducă
Deja c-o dimineață e dator vândut.
foto: cartierul in care m-am făcut eu om mare sau cum oi fi; AICI….locul plimbărilor mele cu aer de poveste – lacul Noua, Brașov, dragilor, in toata splendoarea lui
