Ce-a băut prea mult alcool
Vrea să fie renumită
Lângă un tânăr tenor,
Uită că e doar surata
Din coteţu-alăturat, Şi se laudă întruna Că se pune pe cântat Nu-şi dă seama că prea ţipă, Şi că nu-i de teapa lui, Că octava nu-i prea iese Şi că sâsâie cam şui, Ţine strâns de locul dulce Ce l-a prins pe pile-n parc, O trimit toţi să se culce Dar se avânta ca un tanc.
În zadar mierloiul june O invită la desert, Ea o ţine cam pe bune Că ea vrea: concert, concert! Pe călcâi, ca la paradă, Se-ndreaptă …ca o artistă, Şi răsună în ogradă Glas de gâscă ameţită. Cânt de dragoste şi jale Se voia neapărat, Răsuna întreaga vale, De-i făcuse şah şi mat. În beţia sa de gâscă Auzi un glas calin Şi uită că este tristă Căci era un semn divin; Nu văzu săraca gâscă C-apăruse şi un şorţ, Jupâneasa cea distinsă Ce voia să facă borş.
Când zări gâsca rebelă Zumzăind a nebunie, Se gândi că e tembelă Şi-o s-o facă o piftie. Uite aşa s-a dus concertul, S-a sfârşit de la-nceput: Dacă-ţi ţii cuminte pliscul Nu sfârşeşti zdrobit pe rug, Şi de cânţi la tine-n baie, Nu produci nici o insultă, Deşi ştiu şi eu o droaie Care măcăne, nu cântă!
