Perlă stingheră ți-e privirea

Ce cade-ncet pe chipul meu

Care poarta însemne de luptă amara.

Duios imi mângâi fiecare trecere,

Netezești adâncituri, alungi tristeti,

Asezi cute închipuite,

Strangi bucuria intr-un pumn de clipe

Și mi-o daruiesti tot mie.

Te muti pe bucle unduitoare

Și-mi prinzi instinctiv palma

Pe care mi-o asez ca pavază,

De parca aș vrea sa ascund

Trei fire albe, ratacite,

Pe care tu mi le vopsesti, instantaneu, … .. cu iubire.

Uit ca nu mai sunt tanara,

Uit ca nu mai pot sa ma privesc în oglindă

Făra spaime;

Uit că mi-s straina, uneori.

Tu te incrunti mereu cand spune cineva:

„Ca arat bine pentru varsta mea”.

De fapt, te incrunti la fiecare comparatie nedreapta,

De parca merele ar avea legatura cu perele.

Eu rad de agitatia ta ce poarta-n ea o inocenta nepierduta,

Rad de gandul meu cochet,

Dar si de modul tau apasat

Cand imi spui ca sunt frumoasa,

”Cea mai frumoasa dintre femei”,

De parca le-ai fi cunoscut pe toate.

Simt ca sunt inca tânără,

Căci tu ma porti in iubiri efervescente.

Totuși, eu am sa astept stangacia asta a ta minunata

Și maine, și poimaine, și peste zece ani,

Cand chiar n-am sa ma mai alint.

Promit.

Am iesit demult din povestea

Drobului de sare.

Știu ca puteam sari peste acest amănunt,

Dar n-as fi eu

Daca nu ti-as garanta

Ceva ce sigur  voi incalca, la un moment dat.